CERCEI DE EPOCĂ ROMANĂ DESCOPERIȚI
LA APULUM (ALBA IULIA)
Ana Cristina Hamat*, George Bounegru**
Cuvinte cheie: Dacia romană, Apulum, sec. II–III, bijuterii, cercei
Keywords: Roman Dacia, Apulum, 2nd–3rd centuries AD, jewelry, earrings
Dezvoltat în strânsă legătură cu armata prezentă aici, puternicul centru
urban de la Apulum a reprezentat un nucleu economic în provincia romană
Dacia. Prima așezare urbană ia iință pe prima terasă a Mureșului, iind ridicată
la statutul municipal în timpul lui Marcus Aurelius. La puțin timp după aceea este
ridicată la rangul de colonia (Colonia Aurelia Apulensis) în timpului împăratului
Commodus. Pe cea de-a doua terasa a Mureșului este ediicat castrul Legiunii a
XIII-a Gemina. Cel de-al doilea centru urban de la Apulum reprezintă așezarea
civilă din jurul castrului Legiunii a XIII-a Gemina. Aici asistăm la o municipalizare petrecută în timpul lui Septimius Severus, în cursul unei amplu proces
care a vizat și alte orașe. Ia iință Municipium Septimium Apulense, procesul
de urbanizare vizând întreaga așezare de tip canabae. Distinct de acestea
funcționa la est de castru complexul administrativ – Praetorium Consularis.
Mult mai intens decât așezările civile, la Apulum au fost cercetate necropolele.
Cu precădere în ultimii ani, investițiile imobiliare și edilitare au conturat cinci
mari arii funerare. Cea mai mare dintre acestea este necropola de pe Dealul
Furcilor-Podei, poziționată la sud față de castrul legionar și canabele acestuia și
la nord de Colonia Aurelia. Aria înmormântărilor cuprinde o suprafață de cca.
35 hectare. Densitatea mormintelor nu este aceeași peste tot și există posibilitatea ca aici să i funcționat două necropole, aparținând celor două locuiri civile
de la Apulum, iar delimitarea dintre acestea să nu i fost surprinsă arheologic.
Cea de-a doua mare necropolă este cea de la nord de castru. Aceasta ia iință
imediat după cucerirea Daciei și, ca și cea mai sus menționată, își continuă
Muzeului Banatului Montan Reșița, bd-ul Republicii nr. 10, e-mail: anahamat@yahoo.com
Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, str. Mihai Viteazul nr. 12–14,e-mail: bounegru_g_
viziru@yahoo.com
*
**
B A N AT I C A , 2 6 | 2 0 1 6
136
existența și după retragerea administrativă, fapt conirmat de piese de inventar
funerar descoperite în câteva morminte1.
De-a lungul timpului, pe teritoriul celor două orașe de la Apulum, dar și
în necropolele acestuia, au fost descoperite mai multe bijuterii antice. Cele mai
multe au ieșit la iveală în cercetările preventive întreprinse în ultimii ani. O
parte dintre acestea au fost deja publicate, iar altele așteaptă încă să vadă lumina
tiparului. Între bijuteriile descoperite o categorie distinctă o reprezintă cerceii.
Piesele la care am avut acces sunt în număr de 202. În mare parte, aceștia au fost
publicați sumar într-un catalog de expoziție din anul 20113 și reluați în anul
2016 în teza de doctorat susținută de către Adrian Bolog4. Piesele provenite de
la Apulum au fost descoperite deopotrivă pe teritoriul celor două orașe sau în
necropole.
Romanii îi numeau inaures sau pendentes și erau din metal preţios,
încrustaţi artistic și deseori împodobiţi cu perle sau pietre semiprețioase și
preţioase5. Conform spuselor lui Plinius, cerceii sunt în exclusivitate bijuterii
ale femeilor6, cărora la vârste fragede le erau găurite urechile7. Așadar, bijuterie
prin excelență feminină8, ei aveau de cele mai multe ori forme simple – un cerc
din bronz, argint sau aur9, iind relativ comuni în descoperirile arheologice,
astfel că studiul acestor bijuterii se regăsește în paginile multor monograii,
studii sau articole10. Uneori cerceii se puteau ridica la preţuri fabuloase, datorită
metalului preţios din care erau făcuţi, dar mai ales al faptului că erau încrustaţi
cu pietre preţioase sau perle11. În Egiptul roman, o pereche de cercei de aur
costau în anul 36 p. Chr., 20 de drahme12. În secolul I p. Chr., la modă erau
cerceii cu câte trei perle pentru iecare ureche. Reprezentând valori consideBounegru 2011, 79–87.
Încă o piesă a apărut în apropiere de Apulum, într-un mormânt izolat alat pe traseul viitoarei
autostrăzii Sebeș-Turda, vezi http://alba24.ro/foto-o-noua-descoperire-arheologica-pe-traseulautostrazii-sebes-turda-mormant-roman-si-bijuterii-din-aur-gasite-pe-lotul-1-529894.html.
3
Bounegru et alii 2011.
4
Bolog 2016.
5
Hamat 2012, 118.
6
Plinius, Naturalis Historia, 12, 1, 2.
7
Laing 1997, 87.
8
Alicu, Cociș 1988, 228.
9
Laing 1997, 87.
10
Între acestea, speciicăm cele mai apropiate referințe pe teritoriul Daciei, al celor două
Moesii și al Pannoniei (Gramatopol, Crăciunescu 1967; Milovanović 2004, 7; Milovanović 2007,
112; Golubović 2004, 87, ig. 5/6; Bălăceanu 2006; Facsady 2009).
11
Suetonius menționează faptul că Vitellius ar i plătit pentru călătoria sa și a anturajului
său în Germania, unde fusese numit guvernator, cu o perlă din cerceii mamei sale (Suetonius,
Vitellius, 7, 2).
12
West 1916, 311.
1
2
137
rabile, aceștia îl făceau pe Seneca să oteze exasperat, spunând: „Femeile nu se
mai împodobesc numai cu câte o perlă la iecare ureche, nu, ci sfârcul urechilor
lor s-a deprins să suporte o greutate care ar trebui să li se pară nesuferită. Două
perle alăturate și o a treia peste ele alcătuiesc un singur cercel. Pesemne aceste
femei în nebunia lor cred că bărbaţii nu ar i destul de nenorociţi, dacă ele n-ar
purta în iecare ureche valoarea a două sau trei moșteniri”13.
Smaraldele, jaspul, sairul, ametistul, cristalul de stâncă, sardonixul, calcedonia, citrinul, agatul, onixul, coralul, diamantele și rubinele, majoritatea
pietrelor prețioase sau semiprețioase cunoscute erau utilizate pentru bijuterii
după cum apar în descoperirile arheologice sau în unele surse literare antice14.
Faptul că nu toate își puteau permite asemenea averi, nu le împiedica pe femeile
romane să-și dorească să ie în pas cu moda vremii. Prin urmare, acestea își
comandă sau își cumpără bijuterii cu imitaţii de pietre preţioase, mult mai
accesibile ca preţ.
Situația bijuteriilor de epocă romană a fost de la început una privilegiată
de-a lungul timpului, cu apariții periodice în literatura de specialitate. Printre
cele mai recente tipologii, o amintim pe aceea creată pentru Bulgaria de către
L. Ruseva Slokoska în 199115. Cu un an mai devreme, E. Riha publica o astfel de
tipologie în cadrul lucrării despre podoabele de la Augst și Kaiseraugst16, iar în
2006 a apărut o tipologie pentru cerceii descoperiți în Britannia la Vindolanda
realizată de B. Birley și E. Green17. Descoperirile din Pannonia, de la Aquincum,
îi prilejuiesc lui A. Facsady realizarea unei tipologii publicată în 2007 și
completată doi ani mai târziu18. Pentru cerceii romani descoperiți pe teritoriul
Serbiei, se remarcă prima clasiicare publicată de către Ivana Popović în 199619,
pentru ca în 2001 autoarea să reducă tipologia la două mari grupe: cercei în
formă de verigă și cercei cu spinul în formă de S20. O diferențiere mai complexă
a publicat B. Milovanović în 2004, însă numai pentru cerceii proveniți din
cercetarea făcută în necropolele de la Viminacium21, tipologie extinsă ulterior la
tot teritoriul Serbiei22. În ceea ce privește descoperirile arheologice de cercei pe
Seneca, De beneiciis, 7, 9, 4.
“Iubești mărgăritarul, sau perla indiană?/ Aceasta ca matroană, purtând marine salbe[..]/
Râvnești smaraldul verde, cristalu-i preţios?/ Sau, roșie ca focul, vrei piatra calcedonă?”
(Petronius, Satyricon, 55).
15
Ruseva-Slokoska 1991, 24–32.
16
Riha 1990, 70–72.
17
Birley, Green 2006, 153–155.
18
Facsády 2007, 70; Facsády 2009.
19
Popović 1996, 114, ig. 1.
20
Popović 2001a, 41.
21
Milovanović 2004.
22
Milovanović 2007.
13
14
138
teritoriul Daciei romane, putem spune că aceștia sunt relativ comuni în descoperiri, mai ales în forme simple23, mulţi dintre ei alându-se astăzi în colecţii
particulare din ţară sau străinătate. Din păcate însă, lipsește încă o tipologie
unitară care să ajute la restrângerea datării. Acest deziderat este foarte greu
de realizat, în condițiile în care multora dintre piese le lipsește contextul de
descoperire. O încercare de tipologie regională a fost făcută pentru Oltenia de
către M. Bălăceanu24, urmând ca în 2011 și apoi în 2012 să apară o propunere
tipologie pentru Dacia Superior25.
Cele douăzeci de exemplare prezente în catalogul întocmit de noi pot i
încadrate în cele două mari tipuri stabilite de Ivana Popović, între care primul,
cel mai simplu de altfel, cunoaște patru variante. Trebuie amintit și faptul că
între exemplarele prezentate mai jos avem șase perechi, restul iind descoperiri
singulare. Caracteristicile principale ale cerceilor îi încadrează în tipurile alate
în circulaţie în secolele II–III, toți iind piese relative obișnuite, care au fost
realizate în principal din bronz și cu forme nepretențioase.
I� Cercei sub formă de verigă
Corespunde tipului III. 2.1. pentru Dacia Superior26, iar în Oltenia romană
se încadrează în tipul I–II27. Pentru teritoriul Serbiei poate i regăsit în mare în
tipurile II, IV și V28, pentru Moesia Superior în tipul I29, pentru Viminacium
corespunde tipurilor IIa, IIIa, IIIb și IVa130, în Moesia Inferior31 corespunde
tipului I cu variantele 1–432, în timp ce la Aquincum se încadrează tipului I–III
și XI33.
Acest tip de cercei este unul foarte simplu, cu o arie de răspândire care
cuprinde tot teritoriul Imperiului Roman. De asemenea, în funcție de modul
de decorare al verigii, dar și al sistemului de închidere, el cunoaște numeroase
variante34. Analogiile cele mai apropiate de Dacia le oferă necropola de la
Cea mai simplă formă o reprezintă cerceii de tip verigă lucrați din sârmă de aur, simpli sau
cu pandantiv, un exemplu în acest sens iind și cercelul cu nr. cat. 17.
24
Bălăceanu 2006.
25
Hamat 2011, 143–152; Hamat 2012, 118–123.
26
Hamat 2011, 145.
27
Bălăceanu 2006, 51–53.
28
Milovanović 2007, 112.
29
Popović 1996, 114.
30
Milovanović 2004, 15.
31
L. Ruseva-Slokoska se referă de fapt doar la bijuteriile alate în colecția Muzeului de
Arheologie din Soia și descoperite pe teritoriul Bulgariei de azi (Ruseva-Slokoska 1991).
32
Ruseva-Slokoska 1991, 24.
33
Facsády 2009, 118–120.
34
Hamat 2011, 145–149.
23
139
Viminacium, multe exemplare care se pot încadra astfel au fost publicate de
către Bebina Milovanović35. În necropolele așezării de mai sus apar piese cu un
context arheologic care sugerează o datare foarte largă, pe un interval cuprins
între mijlocul sec. II și secolul al V-lea36. În ceea ce privește materialul, cei mai
mulţi cercei încadrați în acest tip sunt realizaţi din bronz, câțiva din argint și
o mică parte din aur37. Pe teritoriul Bulgariei de azi cerceii de acest fel au fost
datați în majoritate între secolele al I–III38. Pentru Dacia Superior39, această
formă supravieţuiește pe toată durata existenţei provinciei, datorită tocmai a
simplităţii și a popularităţii de care se bucură în rândul cumpărătorilor.
I.1. Cercel sub formă de verigă simplă cu sau fără pandantiv
Piesa aparține tipologic variantei III. 2.1. pentru Dacia Superior40. Pentru
teritoriul Serbiei corespunde în mare tipurilor IIa, IVa41, pentru Moesia
Superior îl regăsim în tipul I42, pentru Viminacium în cadrul tipurilor IIa și
IIIa43, în Moesia Inferior corespunde tipului I cu variantele 1 și 244, iar pentru
Aquincum corespunde tipului I și XI45.
O altă departajare se poate face în funcție de sistemul de închidere, care
poate i simplu – cu capetele libere, cârlig și buclă, cârlig și cârlig sau direct
cu capete înfășurate. În Dacia Superior, piese care se încadrează în această
variantă au fost descoperite în necropola de la Ulpia Traiana46 și în atelierul de
la Dierna47. Descoperirea de la Dierna ne demonstrează că acest tip de piese
simple se realiza în ateliere locale ie prin treilare, ie prin turnare în tipar. La
Apulum au fost descoperite 9 piese care se pot încadra în această variantă, între
care avem trei perechi (nr. cat. 1, 5, 6, 7, 10, 11, 12, 13, 17). Acestea sunt lucrate
în cea mai mare parte din bronz, o singură pereche este lucrată din argint.
Probabil că la acest tip de piese, confecționarea facilă era direct proporţională
cu preţul și prin urmare erau accesibile și populaţiei mai puţin avute, în variante
din bronz. În această variantă se încadrează o pereche de cercei, descoperiți
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
Milovanović 2004, 3–5.
Milovanović 2004, 16.
Milovanović 2004, 19.
Ruseva-Slokoska 1991, 104–106.
Hamat 2011, 146.
Hamat 2011, 145–146.
Milovanović 2007, 112.
Popović 1996, 114.
Milovanović 2004, 15.
Ruseva-Slokoska 1991, 24.
Facsády 2009, 84.
Nemeș 1982–1983, 237–238; Alicu et alii 1994, 115, nr. cat 807, pl. 54.
Bodor, Winkler 1979, ig. 8–13.
140
în necropola nordică (nr. cat. 12 și 13). Ei au fost realizați dintr-o sârmă de
bronz, sub formă de verigă cu sistem de închidere format din două cârlige. Pe
verigă culisează un pandantiv realizat din sârmă de bronz, care are un capăt lățit
pentru a bloca o mărgea de sticlă albastră, iar celălalt este lucrat sub formă de
verigă pentru a se putea prinde de cercel.
Pe teritoriul Bulgariei, astfel de cerceii apar deopotrivă ca unic exemplar în
descoperiri funerare cum sunt exemplarele de la Ratiaria și Serdica, precum și
în tezaure – la Bazaurt, iind datați în secolele I–III p. Chr.48. Pentru teritoriul
Daciei, cerceii de tip verigă cu pandantiv sunt încadraţi ca interval cronologic între secolele II–V p. Chr., un exemplar din aur iind descoperit într-un
mormânt de copil la Napoca și datat între a doua jumătate a secolului al II-lea și
până în epoca romană târzie49. Datarea unor astfel de piese este foarte largă50,
ea acoperă astfel cele două secole de existenţă ale provinciei, această variantă
iind răspândită chiar și dincolo de granița Daciei, în lumea barbară51.
I.2. Cercel sub formă de verigă cu ornament șnurat
Varianta noastră52 corespunde pentru teritoriul Serbiei în mare tipului
V53, pentru Moesia Superior corespunde tipului I54, tipului IIIb și IIIb1 pentru
Viminacium55, în Moesia Inferior corespunde tipului I cu variantele 4a-b56, iar
la Aquincum se încadrează tipului II/a57.
Este o variantă a tipului sub formă de verigă, deosebirea o reprezintă
ornamentul șnurat alat pe aceasta și realizat ie prin înfășurarea concentrică a
sârmei de metal din care este făcut corpul cercelului, după ce în prealabil s-a creat
bucla pentru prindere, ie înfășurarea unei alte sârme de metal pe corpul cercelului. La Apulum au fost descoperite două perechi de cercei care se încadrează în
această variantă, una lucrată din bronz, iar a doua din argint (nr. cat. 2, 3, 4, 14,
15). În general, cerceii de acest tip sunt lucrați din aur, așa cum demonstrează
descoperirile de la Viminacium sau Aquincum, însă se regăsesc și în variante de
bronz și mai puțin din argint, așa cum este și în cazul nostru. Astfel de cercei,
proveniți din necropola de la Viminacium, sunt catalogaţi drept tipul IIIb de
Ruseva-Slokoska 1991, 104–105, 130.
Hica-Câmpeanu 1997, 225; Popović 2001, 42.
50
Atelierul de la Orșova funcţionează probabil pe toată perioada secolului al II-lea și începutul
celui de-al III-lea (Bodor, Winkler 1979, 152).
51
Radu 1973, 102, ig. 40.
52
Bălăceanu 2006, 51–53.
53
Milovanović 2007, 112.
54
Popović 1996, 114.
55
Milovanović 2004, 15.
56
Ruseva-Slokoska 1991, 110–111.
57
Facsády 2009, 84, 118–119.
48
49
141
către Bebina Milovanović și încadrați în secolele III–IV58, iar un exemplar din
aur care a fost descoperit la Pontes, a fost datat în secolul al IV-lea59. Pe teritoriul
Bulgariei, astfel de cerceii au fost încadrați între secolele I–III60. De asemenea,
cercei care se înscriu în această variantă au apărut și la Intercisa61. Frecvenţa cu
care apar în mormintele din necropolele de la Viminacium o determină pe cercetătoarea sârbă Bebina Milovanović să airme că acest tip este cel mai răspândit,
iind preferat de către populaţia de rând cu oarecare dare de mână (majoritatea
cerceilor descoperiţi iind din aur)62. În afara lumii romane, cerceii de acest tip
au fost descoperiți inclusiv în morminte sarmatice63.
Ca datare, în necropola de la Viminacium și în general în Serbia, el se
încadrează în secolele III–IV p. Chr64, în timp ce descoperirea de la Pontes a fost
datată în secolul al IV-lea65. La Aquincum este prezent în secolele II–III p. Chr.
în variante realizate din aur66, însă cu o extindere a folosirii lor și în secolul al
IV-lea67.
I.3. Cercel sub formă de verigă cu ornament șnurat și pandantiv
Această variantă aparține tipului III. 2.4 pentru Dacia Superior68, I și II
pentru descoperirile romane din Oltenia69. Pentru teritoriul Serbiei corespunde în mare tipurilor Va1 și Vc70, iar pentru Moesia Superior este încadrabil
tipului I71. La Viminacium este clasat în tipul IIc și IIIb272, în Moesia Inferior
corespunde tipului I cu variantele 3a, c-d73, iar la Aquincum tipului IIIa și b74.
O formă derivată din prima variantă care încadrează atât subvariante
simple, cu închizătoare de tip cârlig – cârlig sau de tip cârlig și buclă, cât și de
forme mai complexe și bogat împodobite. Singurul cercel care se încadrează în
această variantă a fost descoperit în necropola nordică – Stația de Salvare, în
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
Milovanović 2004, 16.
Popović 2001, 125.
Ruseva-Slokoska 1991, 110–111.
Alfoldi 1957, C 15.
Milovanović 2004, 16.
Radu 1973, 102, ig. 40; Facsády 2009, 80.
Milovanović 2004, 16; Milovanović 2007, 16–17.
Popović 2001, 125.
Facsády 2009, 118.
Facsády 2009, 119.
Hamat 2011, 147.
Bălăceanu 2006, 51–53.
Milovanović 2007, 112.
Popović 1996, 114.
Milovanović 2004, 16.
Ruseva-Slokoska 1991, 105–109.
Facsády 2009, 84, 118–119.
142
1985 (nr. cat. 18). Cercelul de aur este realizat sub forma de verigă cu un sistem
de închidere format din buclă și cârlig, de care atârnă un pandantiv din același
material, care nu mai păstrează însă piatra.
Astfel de piese apar și în necropola de la Viminacium, însă cu o datare mai
târzie, în sec. III–IV75, iind atribuiți tipului IIc și IIIb2, cei mai mulţi iind
confecţionaţi din aur. În cadrul descoperirilor de pe teritoriul Bulgariei, astfel
de cerceii au fost încadrați în secolele II–III76. La Aquincum ei au fost catalogați
în funcţie de modelul pandantivelor, în perioada secolelor II–V p. Chr77. O
piesă similară a apărut și la Drobeta 78. Cerceii descoperiți la Apulum se datează
în perioada secolelor II–III.
I.4. Cercel sub formă de verigă decorată cu nodul lui Hercules
Cercelul corespunde tipului III. 2.5. pentru Dacia Superior79. Pentru
analogiile aparțin în mare tipului III80, se încadrează tipului III pentru Moesia
Superior81, precum și tipului IVa1 pentru Viminacium82.
La Apulum o singură piesă se încadrează în acest tip. Este vorba despre
piesa provenită din săpăturile de la necropola de pe Dealul Furcilor (nr cat.
9). Aceasta este din bronz, iind decorată pe verigă cu mai multe bucle care
formează nodul lui Hercules. Motivul folosit are o dublă valență. Pe de-o parte,
era considerat un ornament și ținea de estetică, iar pe de altă parte era utilizat
pentru valoarea apotropaică pe care o primea bijuteria decorată în această
manieră. Astfel de bijuterii trebuiau să-i păzească de rău – deochi, blesteme, pe
cei care le purtau83. Existenţa îndelungată a motivului, din perioada miceniană84
până în epoca romană târzie, poate i explicată tocmai prin protecţia oferită prin
intermediul bijuteriei. Destul de îndrăgită la sud de Dunăre, această variantă
apare în cercetările de la Kolovrat85, Komini86, Viminacium87, dar și la Emona
și Siscia88. În general, cerceii decorați cu nodul lui Hercules apar în descoperiri
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
Milovanović 2004, 4.
Ruseva-Slokoska 1991, 105–109.
Facsády 2009, 119–120.
Florescu, Miclea 1979, 38.
Hamat 2011, 148–149; Hamat 2011a, 58–63.
Milovanović 2007, p. 112.
Popović 1999, 79.
Milovanović 2004, 14.
Popović 1999, 77.
Popović 1999, 77.
Popović 1999, 80.
Popović 1999, 80.
Korać, Golubović 2009, 436, G 545.
Milovanović 2004, 16.
143
provenite din morminte, cunoaștem un singur caz de astfel de piesă care apare
într-un tezaur. Intervalul cronologic în care se încadrează aceste descoperiri
este secolele II–III89. Este interesant de menționat că atât la Komini cât și la
Kolovrat, în ambele descoperiri din morminte a fost găsit doar un singur cercel,
pe când la Viminacium sunt cunoscuți un cercel din aur și o pereche din argint
găsite în morminte 90.
Datarea piesei noastre se încadrează în perioada secolului al II-lea și până
la începutul celui următor, pe când datarea tipului la Viminacium cuprinde
perioadei secolelor III–IV91, cercelul de la Komini se datează în secolele II–III,
iar descoperirile de la Emona și Siscia se încadrează în secolul al II-lea92.
II� Cercel cu spinul în formă de S�
Acest tip corespunde tipului III. 2. 7. pentru Dacia Superior93, în timp ce
pentru Oltenia romană se încadrează în tipul III94. Pentru teritoriul Serbiei
poate i delimitat, în mare, de tipurile VIII–XIII95, iar pentru Moesia Superior
de tipurile VI–IX96, la Viminacium corespunde tipului V97, în Moesia Inferior
corespunde tipului II98, iar la Aquincum de tipurile IV–X99.
Acest tip este unul foarte răspândit, iar datorită multitudinii de variante
este și destul de longeviv100. Astfel de cercei se alau deja la modă începând cu
secolul I p. Chr. în Italia, pentru ca pe parcursul celui următor să cunoască o
mare răspândire în provincii, de la modele opulente – de inspiraţie elenistică101,
la modele simple și accesibile, caracteristice pentru moștenirea elenistică
a Imperiului. Între formele simple se încadrează și cea prezentă în catalogul
nostru. Considerăm că acest tip de cercei a putut i realizat și în atelierele provinciale. B. Milovanović opina pentru atribuirea formelor mai elaborate unor
centre de producţie în partea estică a Imperiului102, prin urmare, considerându-le importuri. Oricum, forma mai pretenţioasă impune un material scump,
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100
101
102
Popović 1999, 79–80.
Popović 1999, 80; Milovanović 2004, 6.
Milovanović 2004, 15.
Milovanović 2004, 6.
Hamat 2011, 149–152;
Bălăceanu 2006, 53–54.
Milovanović 2007, 113.
Popović 2996, 114.
Milovanović 2004, 15.
Ruseva-Slokoska 1991, 24.
Facsády 2007, 70.
Secolele II–IV (Popović 2001, 42).
Milovanović 2004, 18.
Milovanović 2004, 18.
144
aurul, care să scoată în evidenţă strălucirea pietrelor și, prin urmare, să realizeze
principalul deziderat al stilului policrom. În necropola de la Viminacium103 au
fost dataţi în funcţie de subtipuri între secolele II–V104. Alte analogii ale acestui
tip întâlnim la Mala Kopasnica, Oescus și Sexaginta Prisca105 sau în necropola
de la Intercisa106. Pentru Dacia, încadrarea cronologică se întinde pe toată
durata provinciei.
La Apulum a fost descoperit un singur cercel, care face parte din acest
tip. Acesta este întreg, cu spinul în formă de S și pandantiv format din spire
înfășurate pe miezul format din sârmă de bronz. Este o variantă, simplă și fără
pretenții. O variantă asemănătoare, cu loc de descoperire necunoscut, se găsește
în Muzeul de Arheologie din Soia. În acest caz, irul care înconjoară miezul
nu este răsucit și are pe el mici mărgele. Perechea de cercei a fost lucrată în aur,
iind datată la sfârșitul secolului al III-lea107.
Cele 20 de piese au fost descoperite atât în contexte de locuire civilă, cât
și în context funerar. Cele mai multe au fost descoperite în necropolele de la
Apulum – în punctul Dealul Furcilor-Podei (9 exemplare) (nr. cat. 1–9), sau în
necropola nordică – în punctul Stația de Salvare (5 exemplare) (nr. cat. 12–13,
18–20). Cercetările preventive recente din necropola de pe Dealul Furcilor
(campaniile dintre anii 2008–2012) au făcut obiectul unei lucrări de doctorat în
care sunt menționate mormintele și inventarul acestora, însă nu este menționat
cu exactitate locul unde au fost descoperite bijuteriile, astfel că nu putem știi cu
certitudine dacă piesele descoperite, în cazul nostru cerceii, erau piese purtate
de către defunct în momentul depunerii sale în mormânt sau au fost depuse
ca ofrandă funerară alături de cel decedat. Spre exemplu, M7 este un mormânt
de incineraţie cu groapă simplă, ovală, cu ardere la ustrinum. A fost surprinsă
doar partea inferioară, conținând multă cenușă și oase calcinate, care au fost
împrăștiate pe întreaga suprafaţă a mormântului și prin urmare, apariția unui
singur cercel se poate explica și în acest fel. Inventarul este format dintr-un
cercel de bronz, un obiect realizat din dinte de animal, probabil un fragment de
pandantiv, un străpungător și un as de la Faustina II, datat între 146–175/176108.
În M67, un mormânt de inhumaţie deranjat al unui adult, orientat NE-SV, a
fost descoperit un inventar format din 3 fragmente de cercei, un bol, 4 cupe, 1
capac, 11 oale, 7 platouri, 1 turibulum și 3 urcioare109. M89, este de asemenea
103
104
105
106
107
108
109
Golubović 2004, 87, ig 5/6.
Milovanović 2004, 14.
Milovanović 2004, 6.
Vágó, Bóna 1976, pl. 25, ig. 4, 5.
Ruseva-Slokoska 1991, 126, nr. cat. 56a-b.
Bolog 2016, 96–97.
Bolog 2016, 178–179.
145
un mormânt de inhumaţie al unui adult, orientat NV-SE. Pe braţul stâng
s-a găsit o brăţară din bronz, iar în zona craniului o pereche de cercei110. În
M131, care este un mormânt de inhumaţie al unui adult, orientat NE-SV, au
fost găsiți un cercel, o piesă de bronz neidentiicată, o cupă și o oală111. M38
este un mormânt de inhumaţie al unui copil, orientarea este V-E. Este păstrată
doar partea superioară a scheletului (de la bazin în sus), datorită faptului că
groapa acestuia este tăiată de un alt mormânt M24. Inventarul cuprinde câteva
bijuterii și obiecte vestimentare cum sunt un inel cu gemă cu reprezentarea
unui lekythos, un cercel și două ibule112.
Lor li se adaugă un cercel descoperit într-un mormânt de inhumație, în
sarcofag de cărămidă, mormânt de copil care face parte dintr-o necropolă
poziționată la cca. 350 m vest de limita Coloniei Aurelia (nr. cat. 17).
Tip
Variantă
1
I
2
3
4
II
Fragmente de
cercei
Nr. cat.
1
5
6
7
10
11
17
12
13
2
3
4
14
15
18
9
16
8
19
20
Sec. II
*
* *
* *
* *
* *
* *
* *
* *
* *
* *
* *
* *
*
*
*
*
*
*
Datare
Sec. III Sec. IV
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
Sec. V
Material
Br
Ag
Ag
Br
Br
Br
Au
Br
Br
Br
Br
Br
Ag
Ag
Au
Br
Ag
Au
Br
Br
De asemenea, trei exemplare au fost găsite în complexe de locuire, în
110
111
112
Bolog 2016, 183.
Bolog 2016, 189.
Bolog 2016, 323–324.
146
municipium, în zona termelor sau chiar în praetoriul guvernatorului (nr. cat.
14–16). Despre o pereche de cercei nu este cunoscut exact contextul descoperirii, ei aparținând vechii colecții a muzeului din Alba Iulia (nr. cat. 11), care a
fost constituită în special din obiecte provenite din cercetările lui A. Cserni de
la inele sec. al XIX-lea și începutul celui următor.
Pentru cele două tipuri ilustrate de noi mai sus, datarea se încadrează pe
durata existenței provinciei romane, în lipsa unor contexte de descoperire mai
bine documentate.
Concluzii
Dintre cele 20 de piese incluse în studiul nostru, 15 au fost descoperite în
necropolele de la Apulum, ca parte a inventarului funerar. Ca obiecte de podoabă,
aceste mici bijuterii și-au însoțit stăpânele în Lumea de Dincolo. În lipsa unor
analize mai amănunțite și luând în considerare inventarul funerar, considerăm
că mormintele au aparținut unor femei sau fete, așa cum este cazul lui M38,
sau a mormântului din necropola vestică a Coloniei Aurelia. Între artefactele
prezentate mai jos avem șase perechi, prin urmare opt dintre cercei au fost găsiți
fără pereche. Dintre aceștia, patru făceau parte din inventarul funerar al unor
morminte. În cazul lui M38, prezența unui singur cercel se poate explica prin
faptul că mormântul era deranjat de o înmormântare ulterioară, însă trebuie să
ținem seama de faptul că atât la Viminacium, Komini și Kolovrat113, Ratiaria114,
Serdica115, Augusta Traiana116, Tricciana-Ságvár117, Sopianae118, Intercisa119,
dar și pe teritoriul României la Tomis120 și Callatis121, în unele cazuri inventarul mormintelor conținea doar un singur cercel și, prin urmare, explicația ar
putea i una care să țină de credințele religioase și, implicit, de ritualul funerar.
Această concluzie este întărită de cazul special al unui mormânt de inhumație
din necropola de la Ratiaria, unde a fost descoperit un copil, înmormântat
în sarcofag de plumb și cu un inventar format dintr-un singur cercel din aur
și un vas din argint122. În M7, prezența unui singur artefact poate i explicată
Korać, Golubović 2009, 436, G 545; Popović 1999, 80.
Ruseva-Slokoska 1991, 105, nr. cat. 4.
115
Ruseva-Slokoska 1991, 105, nr. cat. 6; 107, nr. cat. 11; 120, nr. cat. 41 și 42; 123, nr. cat. 48.
116
Ruseva-Slokoska 1991, 109, nr. cat. 14.
117
Burger 1966, ig. 97/54, 99/72 și 115/267.
118
Fűlep 1984, 84, G33, p. 140, G 60.
119
Vágó, Bóna 1976, 233, pl. 23, G. 1236.
120
Lungu et alii 2012, 35, nr. cat. 16; 37, nr. cat. 23; 40, nr. cat. 33; 41, nr. cat. 39; 42, nr. cat. 40
și 41; 46, nr. cat. 53; 49, nr. cat. 66; 50, nr. cat. 69 și 70; 52, nr. cat. 77; 56, nr. cat. 92; ș.a.
121
Lungu et alii 2012, 47, nr. cat. 57; 56, nr. cat. 93; 57, nr. cat. 94 ș.a.
122
Ruseva-Slokoska 1991, 105, nr. cat. 4.
113
114
147
prin ritul de înmormântare, acesta iind un mormânt de incinerație, perechea
piesei noastre poate i pierdută sau topită în cursul ritualului funerar123. În cazul
celor trei cercei descoperiți în M67, explicația este una foarte simplă, cele trei
fragmente fac parte de fapt din 2 piese.
Cele mai multe artefacte se ală în stare fragmentară iind lucrate din bronz,
doar cinci sunt realizate din argint și 3 din aur. Acest fapt nu trebuie să ne mire,
situația iind în concordanță cu descoperirile din Dacia Superior, unde cele mai
multe bijuterii de epocă romană care s-au păstrat până la noi, sunt lucrate din
bronz și mai puțin din metale prețioase124. De asemenea, tipologia acestor cercei
cunoaște două tipuri obișnuite pentru provinciile danubiene, ambele îmbină
elemente caracteristice acestui spațiu – prezente în tipul I, cu elemente caracteristice acestei perioade pentru tot restul Imperiului, așa cum se remarcă prin
prezența tipului II.
Cât privește prezența în morminte a pieselor singulare, considerăm că
aceasta poate i rezultatul unei practici atestată prin mai multe exemple atât în
Dacia, cât și în alte provincii. Concluziile care se desprind indică posibilitatea
depunerii cercelului ca element de ofrandă, ie de către soția celui decedat, ie de
către unul dintre membrii familiei, în vreme ce perechea piesei putea i păstrată
de către cei rămași în viață. O altă ipoteză, mult mai simplă, ar i purtarea unui
singur cercel de către cei decedați, fapt care ni se pare puțin probabil. Nu este
exclus ca pentru mormintele braconate, descoperirea unei singure piese să ie
rezultatul acestor practici, însă nu credem că aceasta este o explicație plauzibilă
pentru piesele noastre. Pe baza contextului de descoperire și al situațiilor
întâlnite în ritualul funerar, o parte dintre ele iind prezentate în cele de mai
sus, credem totuși că descoperirile de la Apulum indică practica depunerii unui
singur cercel în mormânt. Ipoteza braconajului selectiv ne pare, prin urmare,
absurdă și greu de crezut. Un argument local, foarte apropiat de descoperirile
noastre, îl reprezintă și recenta descoperire din mormântul izolat alat pe traseul
autostrăzii Sebeș – Turda, la cca. 5km sud-vest de Apulum, unde alături de un
colier din aur și probabil, un ac de păr, a fost găsit și un singur cercel din aur125.
Tipologia cerceilor de epocă romană din catalogul nostru relectă preferința pentru tipul simplu sub formă de verigă în detrimentul celor mai scumpe
și mai complicate cum sunt cerceii cu spinul sub formă de S.
Așadar, în total, la Apulum au fost descoperiți 20 de cerceii, mult mai puțini
decât la Viminacium, Aquincum, Intercisa sau chiar Tomis, suicienți însă
Din păcate nu este speciicat dacă cercelul are urme de ardere și, prin urmare, credem că el
a fost doar depus în mormânt și nu a însoțit defuncta pe rugul funerar.
124
Hamat 2011.
125
http://alba24.ro/foto-o-noua-descoperire-arheologica-pe-traseul-autostrazii-sebes-turdamormant-roman-si-bijuterii-din-aur-gasite-pe-lotul-1-529894.html, accesat în 1.11.2016.
123
148
pentru a observa importanța deosebită pe care o acordă societatea provincială
romană din Dacia bijuteriilor.
Catalogul pieselor126:
1.
Cercel; necropola din Dealul Furcilor-Podei, M7; bronz; d127=1,7 cm; treilare,
prelucrare la cald; cercel întreg, realizat dintr-o singură sârmă circulară în secţiune,
cu unul dintre capete răsucit sub forma unei bucle, iar celălalt sub forma unui cârlig;
146–175/176; Bolog 2016, 96, pl. 37; FNI; MNUAI128.
2.
Cercel (Pl. II/1); necropola din Dealul Furcilor-Podei, M 67, bronz; d=1,4 cm;
treilare, prelucrare la cald; este un fragment de cercel, lucrat dintr-o sârmă subţire
circulară în secţiune, cu unul dintre capete răsucit sub forma unei bucle, iar celălalt
sub forma unui cârlig și un ornament circular format din spire concentrice; sec.
II–III; Bolog 2016, 178, pl. 78, 176; nr. inv. R10688.133; MNUAI.
3.
Cercel (Pl. II/1); necropola din Dealul Furcilor-Podei, M 67, bronz; d=1,8 cm;
treilare, prelucrare la cald; fragment de cercel, lucrat dintr-o sârmă subţire circulară
în secţiune, cu unul dintre capete răsucit sub formă inel buclă, iar celălalt sub forma
unui cârlig și un ornament circular format din spire concentrice; sec. II–III; Bolog
2016, 178, pl. 78, 176; nr. inv. R10688.134; MNUAI.
4.
Cercel (Pl. II/1); necropola din Dealul Furcilor-Podei, M 67, bronz; d=1,8 cm;
treilare, prelucrare la cald; este un fragment de cercel, lucrat dintr-o sârmă subţire
circulară în secţiune, cu unul dintre capete răsucit sub formă de buclă care mai
păstrează ornamentul șnurat, format din spire concentrice; sec. II–III; Bolog 2016,
178, pl. 78, 176; nr. inv. R10688.134; MNUAI.
5.
Cercel; necropola din Dealul Furcilor-Podei, M 89; argint; dmax=0,8 cm; treilare,
prelucrare la cald; este un cercel întreg, realizat dintr-o singură sârmă de argint,
circulară în secţiune, unul dintre capete este răsucit și formează o buclă, iar celălalt
un cârlig; sec. II–III; Bolog 2016, 183, pl. 80; nr. inv. R11041; MNUAI.
6.
Cercel; necropola din Dealul Furcilor-Podei, M 89; argint; dmax=0,9 cm; treilare,
prelucrare la cald; este un cercel întreg, realizat dintr-o singură sârmă de argint,
circulară în secţiune, unul dintre capete este răsucit și formează o buclă, iar celălalt
un cârlig; sec. II–III; Bolog 2016, 183, pl. 80; nr. inv. R11041, MNUAI.
7.
Cercel; necropola din Dealul Furcilor-Podei, M131; bronz; d-NM; treilare,
prelucrare la cald; fragment, realizat dintr-o singură sârmă de bronz, circulară în
secţiune, ambele capete sunt răsucite sub forma a două bucle prinse între ele; sec.
II–III; Bolog 2016, 189, pl. 82; FNI; MNUAI.
8.
Cercel; necropola din Dealul Furcilor-Podei, passim; aur; l129 – 1,8 cm; treilare,
prelucrare la cald; fragment realizat dintr-o sârmuliţă subţire din aur, la un capăt are
Catalogul pieselor conține detalii despre locul de descoperire, materialul din care a fost
confecționată piesa, dimensiunile er, tehnica în care a fost lucrată, o scurtă descriere, datare,
bibliograie, nr. inv. și loc de păstrare.
127
Diametru.
128
Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.
129
Lungime.
126
149
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
două mărgele hexagonale verzi; sec. II–III; Bolog 2016, 220, pl. 93 și 177, ig. 3; FNI;
MNUAI.
Cercel (Pl. II/2); necropola din Dealul Furcilor-Podei, M38; bronz; dmax=1,7 cm;
treilare, prelucrare la cald; cercel întreg, realizat sub forma de verigă care are pe corp
bucle succesive dispuse în pereche pe cinci rânduri, sub forma nodului lui Hercule;
prima jum. a sec. al II-lea; Bounegru et alii 2011, 65, nr. cat. 65; Hamat 2011, 60–61;
Bolog 2016, 323, pl. 120 și 176; nr. inv. R10824; MNUAI.
Cercel (Pl. II/3); vechile colecții MNUAI; bronz; tipar; d – 3,2–3,4 cm; cercel realizat
sub formă de verigă cu un capăt ascuțit, iar al doilea sub forma unui cap de animal;
sec. II–III; Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 61; sec. II–III; nr. inv. R34166/3417;
MNUAI.
Cercel (Pl. II/3); vechile colecții MNUAI; bronz; tipar; d – 3,2–3,4 cm; cercel realizat
sub formă de verigă cu un capăt ascuțit iar la doilea sub forma unui cap de animal,
este perechea celui anterior; sec. II–III; Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 61; nr. inv.
R34166/3417; MNUAI.
Cercel (Pl. II/4); necropola nordică-Stația de Salvare, M 623; bronz, treilare,
prelucrare la cald; d – NM; cercelul este întreg, sub formă de verigă, iind realizat
dintr-o sârmă de bronz prelucrată la cald, un capăt este îndoit sub formă de buclă,
iar celălalt este îndoit sub formă de cârlig, de verigă atârnă un pandantiv din bronz
pe care se mai ală o mărgea de sticlă albastră; sec. II–III; Bounegru et alii 2011, 64,
nr. cat. 62; nr. inv. R9486; MNUAI.
Cercel (Pl. II/4); necropola nordică-Stația de Salvare, M 623; bronz, treilare,
prelucrare la cald; L–3,2 cm; cercelul este întreg, sub formă de verigă, iind realizat
dintr-o sârmă de bronz prelucrată la cald, un capăt este îndoit sub formă de buclă,
iar celălalt este îndoit sub formă de cârlig, de verigă atârnă un pandantiv din bronz
pe care se mai ală o mărgea de sticlă albastră, este perechea celui anterior; sec. II–III;
Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 62; nr. inv. R9486; MNUAI.
Cercel (Pl. II/5); Apulum II-Ravelinul Sf. Francisc de Paola, 2010; argint, treilare,
prelucrare la cald; d – 1,5 cm; cercelul este întreg, sub formă de verigă pe care are
un ornament rotund creat din ire înfășurate concentric care creează în același timp
o buclă, iind realizat dintr-o sârmă de bronz prelucrată la cald, un capăt este îndoit
sub formă de buclă, iar celălalt este îndoit sub formă de cârlig; prima jum. a sec. III;
Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 63; nr. inv. R10886; MNUAI.
Cercel (Pl. II/5); Apulum II-Ravelinul Sf. Francisc de Paola, 2010; argint, treilare,
prelucrare la cald; d – 1,5 cm; cercelul este întreg, sub formă de verigă pe care are
un ornament rotund creat din ire înfășurate concentric care creează în același timp
o buclă, iind realizat dintr-o sârmă de bronz prelucrată la cald, un capăt este îndoit
sub formă de buclă, iar celălalt este îndoit sub formă de cârlig, este perechea celui
anterior; prima jum. a sec. III; Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 63; nr. inv. R10886;
MNUAI.
Cercel (Pl. II/6); pretoriul guvernatorului, 1907; argint, treilare, prelucrare la cald;
l – 4,3 cm; cercelul este întreg, cu spinul în formă de S și pandantiv format din spire
înfășurate pe miezul format din sârmă; sec. II–III; Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat.
64; nr. inv. R3188; MNUAI.
Cercel (Pl. II/7); necropola vestică a Colonia Aurelia, 2012; aur, treilare, prelucrare
150
la cald; d – 1,1 cm, cercelul este întreg, sub formă de verigă cu capetele înfășurate;
sec. II–III, inedit, MNUAI.
18.
Cercel (Pl. II/8); M7/SXLI, necropola nordică-Stația de Salvare, 1985; aur, treilare,
prelucrare la cald; d – 1,4 cm; cercelul este întreg, sub forma de verigă, iind realizat
dintr-o sârmă prelucrată la cald, un capăt este îndoit sub formă de buclă, iar celălalt
este îndoit sub formă de cârlig. De verigă atârnă un pandantiv din același material,
pe care era o piatră sau o mărgea din sticlă care nu s-a mai păstrat; inedit; MNUAI.
19–20. Cercei; M430, necropola nordică-Stația de Salvare, 1980; bronz, treilare, prelucrare
la cald; cercei păstrați fragmentar din care se mai păstrează doar niște simple sârme
de bronz care fac imposibilă încadrarea tipologică; inediți; nr. inv. R9487, MNUAI.
BIBLIOGRAFIE
Alfoldi 1957,
R. Alfoldi, Schmucksachen, în Intercisa II (Dunapentele)� Geschichte der Stadt in der
Romerzeit, ArchHung, 36. Budapesta, 1957, 399–475.
Alicu, Cociș 1988,
D. Alicu, S. Cociș, Podoabe romane de la Ulpia Traiana, în Apulum, 25, 1988, 225–246.
Alicu et alii 1994,
D. Alicu, S. Cociș, C. Ilieș, A. Soroceanu, Small Finds from Ulpia Traiana Sarmizegetusa,
Cluj-Napoca, 1994.
Bălăceanu 2006,
M. Bălăceanu, Podoabe în Dacia romană, Craiova, 2006.
Birley, Green 2006,
B. Birley, E. Greenne, he roman jewellery from Vindolanda, în Research Reports, New
Series, volume IV, fascicule V: Beads, Intaglios, Finger Rings, Ear-rings& Bracelets, Greenhead,
2006.
Bodor, Winkler 1979,
A. Bodor, I. Winkler, Un atelier de artizanat la Dierna, în ActaMN, 17, 1979, 141–154.
Bolog 2016,
A. C. Bolog, Necropola romană de la Apulum, Dealul Furcilor-”Podei” (campaniile
2008–2012)� Teză de doctorat (manuscris), Cluj-Napoca, 2016.
Bounegru 2011,
G. Bounegru, Roman cemeteries from Apulum� Demarcation and chronology, în Scripta
Classica� Radu Ardevan sexagenario dedicate, Cluj-Napoca, 2011, 79–87.
151
Bounegru et alii 2011,
G. Bounegru, R. Ciobanu, R. Ota, D. Anghel, Lux, util și estetic Apulum� Podoabe și
accesorii vestimentare� Catalog de expoziţie, Alba Iulia, 2011.
Burger 1966,
Sz. Burger, he late roman cemetery at Ságvár, în ActaArchHung, XVIII, I, 1966, 99–234.
Facsády 2007,
A. R. Facsády, Aquincumi Fülbevalók, Budapest Régiségei, 40, 2007, 51–70.
Facsady 2009,
A. R. Facsády, Aquincumi ékszerek� Jewellery in Aquincum, Budapesta, 2009.
Florescu, Miclea 1979,
R. Florescu, I. Miclea, Tezaure transilvane la Kunsthistorsches Museum din Viena,
București, 1979.
Fűlep 1984,
F. Fűlep, Sopianae� he history of Pécs during the roman era, and the problem of the
continuity of the late roman population, Budapesta, 1984.
Golubović 2004,
S. Golubović, Jewellery and the costume decorations in the cremations graves from
Viminacium, în ANODOS, 3, 2004, 1–76.
Gramatopol, Crăciunescu 1967,
M. Gramatopol, V. Crăciunescu, Les bijoux de la Collection Marie et dr� G� Severeanu
du Musee d’Histoire de la ville Bukarest, în Revue Roumaine d’Histoire d’Art, 137–173.
Hamat 2011,
A. C. Hamat, Podoabe și accesorii vestimentare feminine din Dacia Romană� Cu privire
specială la Dacia Superior, Teză de doctorat (manuscris), Timișoara, 2011.
Hamat 2011a,
A. C. Hamat, Inluenţe elenistice în arta podoabelor din Dacia Romană� Motivul „Nodul
lui Hercule”, BHAUT, XIII, 2011, 57–75.
Hamat 2012,
A. C. Hamat, Podoabe feminine descoperite pe teritoriul Drobetei antice� Podoabe pentru
împodobirea capului și a gâtului, în Drobeta, XXII, 2012, 112–145.
Hica-Câmpeanu 1997,
I. Hica-Câmpeanu, Obiecte de podoabă descoperite în Regiunea Ilișua-Cristeștii
Ciceului, în ActaMN, 17, 1997, 653–665.
152
Korać, Golubović 2009,
M. Korać, S. Golubović, Viminacium, Više Grobalja, 2, Belgrad, 2009.
Laing 1997,
J. Laing, Art&Society in Roman Britain, Gloucestershire, 1997.
Lungu et alii 2012,
V. Lungu, Zaharia Covacef, C. Chera, Bijuterii antice din aur din colecţiile Muzeului de
Istorie Naţională și Arheologie Constanţa, Constanţa, 2012.
Milovanović 2004,
B. Milovanović, Earrings-symbol of feminity of roman ladies of Viminacium, în
ANODOS, 3, 2004, 1–19.
Milovanović 2007,
B. Milovanović 2007, Налази наушница у римским провинцијама на територији
Србије, în Archaeology and Science, Special Edition, 1, Belgrad, 2007.
Nemeș 1982–1983,
E. Nemeș, Podoabe de aur alate în colecţia Muzeului de arheologie Sarmizegetusa, în
Sargetia, 16–17, 1982–1983, 237–240.
Petronius, Satyricon,
Petronius, Satyricon, trad. E. Cizek, București, 2003.
Plinius, Naturalis Historia,
Plinius, Naturalis Historia, vol. VI, trad. Ioana Costa și Tudor Dinu, București, 2004.
Popović 1996,
I. Popović, Les bijoux romanins du Musée National de Belgrad, Belgrad, 1996.
Popović 1999,
I. Popović, Jewelry in the Form of Hercules Symbols in the Central Balkans, în Starinar,
49, 1999, 77–92.
Popović 2001,
I. Popović, Late roman and early byzantine gold jewelry in National Museum in Belgrad,
Belgrad, 2001.
Popović 2001a,
I. Popović, Bijoux en or e ten argent de IIe–IIIe siecle de la partie Serbie du basin
Danubien, în Die Archäologie und Geschichte der Region des Eisernen Tores Zwischen 106–
275 n� Chr� Kolloquium in Drobeta-Turnu Severin, București, 2001, 41–58.
153
Radu 1973,
O. Radu, Mormântul sarmatic de la Pădurea Verde Timișoara, jud� Timiș (1969), în
MCA, 10, 1973, 147–150.
Riha 1990,
E. Riha, Der römische Schmuck aus Augst und Kaiseraugust, Augst, 1990.
Ruseva-Slokoska 1991,
L. Ruseva-Slokoska, Roman Jewellery� A Collection of the National Archeological
Museum Soia, Londra, 1991.
Seneca, De beneiciis,
Seneca, Despre binefaceri� Despre Îngăduinţă, trad. Ioana Costa și O. Gordon, București,
2005.
Suetonius, Vitellius,
Suetoniu, Vitellius, în Vieţile celor doisprezece Cezari, trad. D. Popescu și C. V. Georoc,
București, 2005.
Vágó, Bóna 1976,
E. Vago, I. Bona, Die Graberfelder von Intercisa I� Der spatromische Sudostfriedhof,
Budapesta, 1976.
West 1916,
L. C. West, Cost of living in roman Egypt, în Chicago Journals, 11, 1916, 293–314.
ROMAN EARRINGS DISCOVERED IN APULUM (ALBA IULIA)
Abstract
Over the time, in the two roman cities Municipium Septimium Apulense and Colonia
Aurelia Apulensis located in roman province Dacia, researcher found many special artifacts, among which they were counted also the jewelry and between these, earrings have a
special place. In Apulum, a number of 20 artifacts, including six pairs, were found in both
systematic and rescue research made in the territory of the two cities and in the necropolises around them. According to the form, type of decoration and the locking system, they
were divided into two major types, earrings in a form of a hoop and earrings with the hoop
shaped in S form. he chronology of the earrings found here covers the period of 2nd–3rd
centuries AD.
154
Pl. I. Necropolele romane de la Apulum/ Roman necropoles from Apulum
155
Pl. II. Cercei de epocă romană descoperiți la Apulum: 1–6 apud Bounegru et alii 2011, 64–65,
nr. cat. 61–66; 7, 8 fotograie personală G. Bounegru/ Roman earrings discovered in Apulum:
1–6 ater Bounegru et alii 2011, 64–65, nr� cat� 61–66; 7, 8 personal photo of G� Bounegru