CERCEI DE EPOCĂ ROMANĂ DESCOPERIȚI LA APULUM (ALBA IULIA) Ana Cristina Hamat*, George Bounegru** Cuvinte cheie: Dacia romană, Apulum, sec. II–III, bijuterii, cercei Keywords: Roman Dacia, Apulum, 2nd–3rd centuries AD, jewelry, earrings Dezvoltat în strânsă legătură cu armata prezentă aici, puternicul centru urban de la Apulum a reprezentat un nucleu economic în provincia romană Dacia. Prima așezare urbană ia iință pe prima terasă a Mureșului, iind ridicată la statutul municipal în timpul lui Marcus Aurelius. La puțin timp după aceea este ridicată la rangul de colonia (Colonia Aurelia Apulensis) în timpului împăratului Commodus. Pe cea de-a doua terasa a Mureșului este ediicat castrul Legiunii a XIII-a Gemina. Cel de-al doilea centru urban de la Apulum reprezintă așezarea civilă din jurul castrului Legiunii a XIII-a Gemina. Aici asistăm la o municipalizare petrecută în timpul lui Septimius Severus, în cursul unei amplu proces care a vizat și alte orașe. Ia iință Municipium Septimium Apulense, procesul de urbanizare vizând întreaga așezare de tip canabae. Distinct de acestea funcționa la est de castru complexul administrativ – Praetorium Consularis. Mult mai intens decât așezările civile, la Apulum au fost cercetate necropolele. Cu precădere în ultimii ani, investițiile imobiliare și edilitare au conturat cinci mari arii funerare. Cea mai mare dintre acestea este necropola de pe Dealul Furcilor-Podei, poziționată la sud față de castrul legionar și canabele acestuia și la nord de Colonia Aurelia. Aria înmormântărilor cuprinde o suprafață de cca. 35 hectare. Densitatea mormintelor nu este aceeași peste tot și există posibilitatea ca aici să i funcționat două necropole, aparținând celor două locuiri civile de la Apulum, iar delimitarea dintre acestea să nu i fost surprinsă arheologic. Cea de-a doua mare necropolă este cea de la nord de castru. Aceasta ia iință imediat după cucerirea Daciei și, ca și cea mai sus menționată, își continuă Muzeului Banatului Montan Reșița, bd-ul Republicii nr. 10, e-mail: anahamat@yahoo.com Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, str. Mihai Viteazul nr. 12–14,e-mail: bounegru_g_ viziru@yahoo.com * ** B A N AT I C A , 2 6 | 2 0 1 6 136 existența și după retragerea administrativă, fapt conirmat de piese de inventar funerar descoperite în câteva morminte1. De-a lungul timpului, pe teritoriul celor două orașe de la Apulum, dar și în necropolele acestuia, au fost descoperite mai multe bijuterii antice. Cele mai multe au ieșit la iveală în cercetările preventive întreprinse în ultimii ani. O parte dintre acestea au fost deja publicate, iar altele așteaptă încă să vadă lumina tiparului. Între bijuteriile descoperite o categorie distinctă o reprezintă cerceii. Piesele la care am avut acces sunt în număr de 202. În mare parte, aceștia au fost publicați sumar într-un catalog de expoziție din anul 20113 și reluați în anul 2016 în teza de doctorat susținută de către Adrian Bolog4. Piesele provenite de la Apulum au fost descoperite deopotrivă pe teritoriul celor două orașe sau în necropole. Romanii îi numeau inaures sau pendentes și erau din metal preţios, încrustaţi artistic și deseori împodobiţi cu perle sau pietre semiprețioase și preţioase5. Conform spuselor lui Plinius, cerceii sunt în exclusivitate bijuterii ale femeilor6, cărora la vârste fragede le erau găurite urechile7. Așadar, bijuterie prin excelență feminină8, ei aveau de cele mai multe ori forme simple – un cerc din bronz, argint sau aur9, iind relativ comuni în descoperirile arheologice, astfel că studiul acestor bijuterii se regăsește în paginile multor monograii, studii sau articole10. Uneori cerceii se puteau ridica la preţuri fabuloase, datorită metalului preţios din care erau făcuţi, dar mai ales al faptului că erau încrustaţi cu pietre preţioase sau perle11. În Egiptul roman, o pereche de cercei de aur costau în anul 36 p. Chr., 20 de drahme12. În secolul I p. Chr., la modă erau cerceii cu câte trei perle pentru iecare ureche. Reprezentând valori consideBounegru 2011, 79–87. Încă o piesă a apărut în apropiere de Apulum, într-un mormânt izolat alat pe traseul viitoarei autostrăzii Sebeș-Turda, vezi http://alba24.ro/foto-o-noua-descoperire-arheologica-pe-traseulautostrazii-sebes-turda-mormant-roman-si-bijuterii-din-aur-gasite-pe-lotul-1-529894.html. 3 Bounegru et alii 2011. 4 Bolog 2016. 5 Hamat 2012, 118. 6 Plinius, Naturalis Historia, 12, 1, 2. 7 Laing 1997, 87. 8 Alicu, Cociș 1988, 228. 9 Laing 1997, 87. 10 Între acestea, speciicăm cele mai apropiate referințe pe teritoriul Daciei, al celor două Moesii și al Pannoniei (Gramatopol, Crăciunescu 1967; Milovanović 2004, 7; Milovanović 2007, 112; Golubović 2004, 87, ig. 5/6; Bălăceanu 2006; Facsady 2009). 11 Suetonius menționează faptul că Vitellius ar i plătit pentru călătoria sa și a anturajului său în Germania, unde fusese numit guvernator, cu o perlă din cerceii mamei sale (Suetonius, Vitellius, 7, 2). 12 West 1916, 311. 1 2 137 rabile, aceștia îl făceau pe Seneca să oteze exasperat, spunând: „Femeile nu se mai împodobesc numai cu câte o perlă la iecare ureche, nu, ci sfârcul urechilor lor s-a deprins să suporte o greutate care ar trebui să li se pară nesuferită. Două perle alăturate și o a treia peste ele alcătuiesc un singur cercel. Pesemne aceste femei în nebunia lor cred că bărbaţii nu ar i destul de nenorociţi, dacă ele n-ar purta în iecare ureche valoarea a două sau trei moșteniri”13. Smaraldele, jaspul, sairul, ametistul, cristalul de stâncă, sardonixul, calcedonia, citrinul, agatul, onixul, coralul, diamantele și rubinele, majoritatea pietrelor prețioase sau semiprețioase cunoscute erau utilizate pentru bijuterii după cum apar în descoperirile arheologice sau în unele surse literare antice14. Faptul că nu toate își puteau permite asemenea averi, nu le împiedica pe femeile romane să-și dorească să ie în pas cu moda vremii. Prin urmare, acestea își comandă sau își cumpără bijuterii cu imitaţii de pietre preţioase, mult mai accesibile ca preţ. Situația bijuteriilor de epocă romană a fost de la început una privilegiată de-a lungul timpului, cu apariții periodice în literatura de specialitate. Printre cele mai recente tipologii, o amintim pe aceea creată pentru Bulgaria de către L. Ruseva Slokoska în 199115. Cu un an mai devreme, E. Riha publica o astfel de tipologie în cadrul lucrării despre podoabele de la Augst și Kaiseraugst16, iar în 2006 a apărut o tipologie pentru cerceii descoperiți în Britannia la Vindolanda realizată de B. Birley și E. Green17. Descoperirile din Pannonia, de la Aquincum, îi prilejuiesc lui A. Facsady realizarea unei tipologii publicată în 2007 și completată doi ani mai târziu18. Pentru cerceii romani descoperiți pe teritoriul Serbiei, se remarcă prima clasiicare publicată de către Ivana Popović în 199619, pentru ca în 2001 autoarea să reducă tipologia la două mari grupe: cercei în formă de verigă și cercei cu spinul în formă de S20. O diferențiere mai complexă a publicat B. Milovanović în 2004, însă numai pentru cerceii proveniți din cercetarea făcută în necropolele de la Viminacium21, tipologie extinsă ulterior la tot teritoriul Serbiei22. În ceea ce privește descoperirile arheologice de cercei pe Seneca, De beneiciis, 7, 9, 4. “Iubești mărgăritarul, sau perla indiană?/ Aceasta ca matroană, purtând marine salbe[..]/ Râvnești smaraldul verde, cristalu-i preţios?/ Sau, roșie ca focul, vrei piatra calcedonă?” (Petronius, Satyricon, 55). 15 Ruseva-Slokoska 1991, 24–32. 16 Riha 1990, 70–72. 17 Birley, Green 2006, 153–155. 18 Facsády 2007, 70; Facsády 2009. 19 Popović 1996, 114, ig. 1. 20 Popović 2001a, 41. 21 Milovanović 2004. 22 Milovanović 2007. 13 14 138 teritoriul Daciei romane, putem spune că aceștia sunt relativ comuni în descoperiri, mai ales în forme simple23, mulţi dintre ei alându-se astăzi în colecţii particulare din ţară sau străinătate. Din păcate însă, lipsește încă o tipologie unitară care să ajute la restrângerea datării. Acest deziderat este foarte greu de realizat, în condițiile în care multora dintre piese le lipsește contextul de descoperire. O încercare de tipologie regională a fost făcută pentru Oltenia de către M. Bălăceanu24, urmând ca în 2011 și apoi în 2012 să apară o propunere tipologie pentru Dacia Superior25. Cele douăzeci de exemplare prezente în catalogul întocmit de noi pot i încadrate în cele două mari tipuri stabilite de Ivana Popović, între care primul, cel mai simplu de altfel, cunoaște patru variante. Trebuie amintit și faptul că între exemplarele prezentate mai jos avem șase perechi, restul iind descoperiri singulare. Caracteristicile principale ale cerceilor îi încadrează în tipurile alate în circulaţie în secolele II–III, toți iind piese relative obișnuite, care au fost realizate în principal din bronz și cu forme nepretențioase. I� Cercei sub formă de verigă Corespunde tipului III. 2.1. pentru Dacia Superior26, iar în Oltenia romană se încadrează în tipul I–II27. Pentru teritoriul Serbiei poate i regăsit în mare în tipurile II, IV și V28, pentru Moesia Superior în tipul I29, pentru Viminacium corespunde tipurilor IIa, IIIa, IIIb și IVa130, în Moesia Inferior31 corespunde tipului I cu variantele 1–432, în timp ce la Aquincum se încadrează tipului I–III și XI33. Acest tip de cercei este unul foarte simplu, cu o arie de răspândire care cuprinde tot teritoriul Imperiului Roman. De asemenea, în funcție de modul de decorare al verigii, dar și al sistemului de închidere, el cunoaște numeroase variante34. Analogiile cele mai apropiate de Dacia le oferă necropola de la Cea mai simplă formă o reprezintă cerceii de tip verigă lucrați din sârmă de aur, simpli sau cu pandantiv, un exemplu în acest sens iind și cercelul cu nr. cat. 17. 24 Bălăceanu 2006. 25 Hamat 2011, 143–152; Hamat 2012, 118–123. 26 Hamat 2011, 145. 27 Bălăceanu 2006, 51–53. 28 Milovanović 2007, 112. 29 Popović 1996, 114. 30 Milovanović 2004, 15. 31 L. Ruseva-Slokoska se referă de fapt doar la bijuteriile alate în colecția Muzeului de Arheologie din Soia și descoperite pe teritoriul Bulgariei de azi (Ruseva-Slokoska 1991). 32 Ruseva-Slokoska 1991, 24. 33 Facsády 2009, 118–120. 34 Hamat 2011, 145–149. 23 139 Viminacium, multe exemplare care se pot încadra astfel au fost publicate de către Bebina Milovanović35. În necropolele așezării de mai sus apar piese cu un context arheologic care sugerează o datare foarte largă, pe un interval cuprins între mijlocul sec. II și secolul al V-lea36. În ceea ce privește materialul, cei mai mulţi cercei încadrați în acest tip sunt realizaţi din bronz, câțiva din argint și o mică parte din aur37. Pe teritoriul Bulgariei de azi cerceii de acest fel au fost datați în majoritate între secolele al I–III38. Pentru Dacia Superior39, această formă supravieţuiește pe toată durata existenţei provinciei, datorită tocmai a simplităţii și a popularităţii de care se bucură în rândul cumpărătorilor. I.1. Cercel sub formă de verigă simplă cu sau fără pandantiv Piesa aparține tipologic variantei III. 2.1. pentru Dacia Superior40. Pentru teritoriul Serbiei corespunde în mare tipurilor IIa, IVa41, pentru Moesia Superior îl regăsim în tipul I42, pentru Viminacium în cadrul tipurilor IIa și IIIa43, în Moesia Inferior corespunde tipului I cu variantele 1 și 244, iar pentru Aquincum corespunde tipului I și XI45. O altă departajare se poate face în funcție de sistemul de închidere, care poate i simplu – cu capetele libere, cârlig și buclă, cârlig și cârlig sau direct cu capete înfășurate. În Dacia Superior, piese care se încadrează în această variantă au fost descoperite în necropola de la Ulpia Traiana46 și în atelierul de la Dierna47. Descoperirea de la Dierna ne demonstrează că acest tip de piese simple se realiza în ateliere locale ie prin treilare, ie prin turnare în tipar. La Apulum au fost descoperite 9 piese care se pot încadra în această variantă, între care avem trei perechi (nr. cat. 1, 5, 6, 7, 10, 11, 12, 13, 17). Acestea sunt lucrate în cea mai mare parte din bronz, o singură pereche este lucrată din argint. Probabil că la acest tip de piese, confecționarea facilă era direct proporţională cu preţul și prin urmare erau accesibile și populaţiei mai puţin avute, în variante din bronz. În această variantă se încadrează o pereche de cercei, descoperiți 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 Milovanović 2004, 3–5. Milovanović 2004, 16. Milovanović 2004, 19. Ruseva-Slokoska 1991, 104–106. Hamat 2011, 146. Hamat 2011, 145–146. Milovanović 2007, 112. Popović 1996, 114. Milovanović 2004, 15. Ruseva-Slokoska 1991, 24. Facsády 2009, 84. Nemeș 1982–1983, 237–238; Alicu et alii 1994, 115, nr. cat 807, pl. 54. Bodor, Winkler 1979, ig. 8–13. 140 în necropola nordică (nr. cat. 12 și 13). Ei au fost realizați dintr-o sârmă de bronz, sub formă de verigă cu sistem de închidere format din două cârlige. Pe verigă culisează un pandantiv realizat din sârmă de bronz, care are un capăt lățit pentru a bloca o mărgea de sticlă albastră, iar celălalt este lucrat sub formă de verigă pentru a se putea prinde de cercel. Pe teritoriul Bulgariei, astfel de cerceii apar deopotrivă ca unic exemplar în descoperiri funerare cum sunt exemplarele de la Ratiaria și Serdica, precum și în tezaure – la Bazaurt, iind datați în secolele I–III p. Chr.48. Pentru teritoriul Daciei, cerceii de tip verigă cu pandantiv sunt încadraţi ca interval cronologic între secolele II–V p. Chr., un exemplar din aur iind descoperit într-un mormânt de copil la Napoca și datat între a doua jumătate a secolului al II-lea și până în epoca romană târzie49. Datarea unor astfel de piese este foarte largă50, ea acoperă astfel cele două secole de existenţă ale provinciei, această variantă iind răspândită chiar și dincolo de granița Daciei, în lumea barbară51. I.2. Cercel sub formă de verigă cu ornament șnurat Varianta noastră52 corespunde pentru teritoriul Serbiei în mare tipului V53, pentru Moesia Superior corespunde tipului I54, tipului IIIb și IIIb1 pentru Viminacium55, în Moesia Inferior corespunde tipului I cu variantele 4a-b56, iar la Aquincum se încadrează tipului II/a57. Este o variantă a tipului sub formă de verigă, deosebirea o reprezintă ornamentul șnurat alat pe aceasta și realizat ie prin înfășurarea concentrică a sârmei de metal din care este făcut corpul cercelului, după ce în prealabil s-a creat bucla pentru prindere, ie înfășurarea unei alte sârme de metal pe corpul cercelului. La Apulum au fost descoperite două perechi de cercei care se încadrează în această variantă, una lucrată din bronz, iar a doua din argint (nr. cat. 2, 3, 4, 14, 15). În general, cerceii de acest tip sunt lucrați din aur, așa cum demonstrează descoperirile de la Viminacium sau Aquincum, însă se regăsesc și în variante de bronz și mai puțin din argint, așa cum este și în cazul nostru. Astfel de cercei, proveniți din necropola de la Viminacium, sunt catalogaţi drept tipul IIIb de Ruseva-Slokoska 1991, 104–105, 130. Hica-Câmpeanu 1997, 225; Popović 2001, 42. 50 Atelierul de la Orșova funcţionează probabil pe toată perioada secolului al II-lea și începutul celui de-al III-lea (Bodor, Winkler 1979, 152). 51 Radu 1973, 102, ig. 40. 52 Bălăceanu 2006, 51–53. 53 Milovanović 2007, 112. 54 Popović 1996, 114. 55 Milovanović 2004, 15. 56 Ruseva-Slokoska 1991, 110–111. 57 Facsády 2009, 84, 118–119. 48 49 141 către Bebina Milovanović și încadrați în secolele III–IV58, iar un exemplar din aur care a fost descoperit la Pontes, a fost datat în secolul al IV-lea59. Pe teritoriul Bulgariei, astfel de cerceii au fost încadrați între secolele I–III60. De asemenea, cercei care se înscriu în această variantă au apărut și la Intercisa61. Frecvenţa cu care apar în mormintele din necropolele de la Viminacium o determină pe cercetătoarea sârbă Bebina Milovanović să airme că acest tip este cel mai răspândit, iind preferat de către populaţia de rând cu oarecare dare de mână (majoritatea cerceilor descoperiţi iind din aur)62. În afara lumii romane, cerceii de acest tip au fost descoperiți inclusiv în morminte sarmatice63. Ca datare, în necropola de la Viminacium și în general în Serbia, el se încadrează în secolele III–IV p. Chr64, în timp ce descoperirea de la Pontes a fost datată în secolul al IV-lea65. La Aquincum este prezent în secolele II–III p. Chr. în variante realizate din aur66, însă cu o extindere a folosirii lor și în secolul al IV-lea67. I.3. Cercel sub formă de verigă cu ornament șnurat și pandantiv Această variantă aparține tipului III. 2.4 pentru Dacia Superior68, I și II pentru descoperirile romane din Oltenia69. Pentru teritoriul Serbiei corespunde în mare tipurilor Va1 și Vc70, iar pentru Moesia Superior este încadrabil tipului I71. La Viminacium este clasat în tipul IIc și IIIb272, în Moesia Inferior corespunde tipului I cu variantele 3a, c-d73, iar la Aquincum tipului IIIa și b74. O formă derivată din prima variantă care încadrează atât subvariante simple, cu închizătoare de tip cârlig – cârlig sau de tip cârlig și buclă, cât și de forme mai complexe și bogat împodobite. Singurul cercel care se încadrează în această variantă a fost descoperit în necropola nordică – Stația de Salvare, în 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 Milovanović 2004, 16. Popović 2001, 125. Ruseva-Slokoska 1991, 110–111. Alfoldi 1957, C 15. Milovanović 2004, 16. Radu 1973, 102, ig. 40; Facsády 2009, 80. Milovanović 2004, 16; Milovanović 2007, 16–17. Popović 2001, 125. Facsády 2009, 118. Facsády 2009, 119. Hamat 2011, 147. Bălăceanu 2006, 51–53. Milovanović 2007, 112. Popović 1996, 114. Milovanović 2004, 16. Ruseva-Slokoska 1991, 105–109. Facsády 2009, 84, 118–119. 142 1985 (nr. cat. 18). Cercelul de aur este realizat sub forma de verigă cu un sistem de închidere format din buclă și cârlig, de care atârnă un pandantiv din același material, care nu mai păstrează însă piatra. Astfel de piese apar și în necropola de la Viminacium, însă cu o datare mai târzie, în sec. III–IV75, iind atribuiți tipului IIc și IIIb2, cei mai mulţi iind confecţionaţi din aur. În cadrul descoperirilor de pe teritoriul Bulgariei, astfel de cerceii au fost încadrați în secolele II–III76. La Aquincum ei au fost catalogați în funcţie de modelul pandantivelor, în perioada secolelor II–V p. Chr77. O piesă similară a apărut și la Drobeta 78. Cerceii descoperiți la Apulum se datează în perioada secolelor II–III. I.4. Cercel sub formă de verigă decorată cu nodul lui Hercules Cercelul corespunde tipului III. 2.5. pentru Dacia Superior79. Pentru analogiile aparțin în mare tipului III80, se încadrează tipului III pentru Moesia Superior81, precum și tipului IVa1 pentru Viminacium82. La Apulum o singură piesă se încadrează în acest tip. Este vorba despre piesa provenită din săpăturile de la necropola de pe Dealul Furcilor (nr cat. 9). Aceasta este din bronz, iind decorată pe verigă cu mai multe bucle care formează nodul lui Hercules. Motivul folosit are o dublă valență. Pe de-o parte, era considerat un ornament și ținea de estetică, iar pe de altă parte era utilizat pentru valoarea apotropaică pe care o primea bijuteria decorată în această manieră. Astfel de bijuterii trebuiau să-i păzească de rău – deochi, blesteme, pe cei care le purtau83. Existenţa îndelungată a motivului, din perioada miceniană84 până în epoca romană târzie, poate i explicată tocmai prin protecţia oferită prin intermediul bijuteriei. Destul de îndrăgită la sud de Dunăre, această variantă apare în cercetările de la Kolovrat85, Komini86, Viminacium87, dar și la Emona și Siscia88. În general, cerceii decorați cu nodul lui Hercules apar în descoperiri 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 Milovanović 2004, 4. Ruseva-Slokoska 1991, 105–109. Facsády 2009, 119–120. Florescu, Miclea 1979, 38. Hamat 2011, 148–149; Hamat 2011a, 58–63. Milovanović 2007, p. 112. Popović 1999, 79. Milovanović 2004, 14. Popović 1999, 77. Popović 1999, 77. Popović 1999, 80. Popović 1999, 80. Korać, Golubović 2009, 436, G 545. Milovanović 2004, 16. 143 provenite din morminte, cunoaștem un singur caz de astfel de piesă care apare într-un tezaur. Intervalul cronologic în care se încadrează aceste descoperiri este secolele II–III89. Este interesant de menționat că atât la Komini cât și la Kolovrat, în ambele descoperiri din morminte a fost găsit doar un singur cercel, pe când la Viminacium sunt cunoscuți un cercel din aur și o pereche din argint găsite în morminte 90. Datarea piesei noastre se încadrează în perioada secolului al II-lea și până la începutul celui următor, pe când datarea tipului la Viminacium cuprinde perioadei secolelor III–IV91, cercelul de la Komini se datează în secolele II–III, iar descoperirile de la Emona și Siscia se încadrează în secolul al II-lea92. II� Cercel cu spinul în formă de S� Acest tip corespunde tipului III. 2. 7. pentru Dacia Superior93, în timp ce pentru Oltenia romană se încadrează în tipul III94. Pentru teritoriul Serbiei poate i delimitat, în mare, de tipurile VIII–XIII95, iar pentru Moesia Superior de tipurile VI–IX96, la Viminacium corespunde tipului V97, în Moesia Inferior corespunde tipului II98, iar la Aquincum de tipurile IV–X99. Acest tip este unul foarte răspândit, iar datorită multitudinii de variante este și destul de longeviv100. Astfel de cercei se alau deja la modă începând cu secolul I p. Chr. în Italia, pentru ca pe parcursul celui următor să cunoască o mare răspândire în provincii, de la modele opulente – de inspiraţie elenistică101, la modele simple și accesibile, caracteristice pentru moștenirea elenistică a Imperiului. Între formele simple se încadrează și cea prezentă în catalogul nostru. Considerăm că acest tip de cercei a putut i realizat și în atelierele provinciale. B. Milovanović opina pentru atribuirea formelor mai elaborate unor centre de producţie în partea estică a Imperiului102, prin urmare, considerându-le importuri. Oricum, forma mai pretenţioasă impune un material scump, 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 Popović 1999, 79–80. Popović 1999, 80; Milovanović 2004, 6. Milovanović 2004, 15. Milovanović 2004, 6. Hamat 2011, 149–152; Bălăceanu 2006, 53–54. Milovanović 2007, 113. Popović 2996, 114. Milovanović 2004, 15. Ruseva-Slokoska 1991, 24. Facsády 2007, 70. Secolele II–IV (Popović 2001, 42). Milovanović 2004, 18. Milovanović 2004, 18. 144 aurul, care să scoată în evidenţă strălucirea pietrelor și, prin urmare, să realizeze principalul deziderat al stilului policrom. În necropola de la Viminacium103 au fost dataţi în funcţie de subtipuri între secolele II–V104. Alte analogii ale acestui tip întâlnim la Mala Kopasnica, Oescus și Sexaginta Prisca105 sau în necropola de la Intercisa106. Pentru Dacia, încadrarea cronologică se întinde pe toată durata provinciei. La Apulum a fost descoperit un singur cercel, care face parte din acest tip. Acesta este întreg, cu spinul în formă de S și pandantiv format din spire înfășurate pe miezul format din sârmă de bronz. Este o variantă, simplă și fără pretenții. O variantă asemănătoare, cu loc de descoperire necunoscut, se găsește în Muzeul de Arheologie din Soia. În acest caz, irul care înconjoară miezul nu este răsucit și are pe el mici mărgele. Perechea de cercei a fost lucrată în aur, iind datată la sfârșitul secolului al III-lea107. Cele 20 de piese au fost descoperite atât în contexte de locuire civilă, cât și în context funerar. Cele mai multe au fost descoperite în necropolele de la Apulum – în punctul Dealul Furcilor-Podei (9 exemplare) (nr. cat. 1–9), sau în necropola nordică – în punctul Stația de Salvare (5 exemplare) (nr. cat. 12–13, 18–20). Cercetările preventive recente din necropola de pe Dealul Furcilor (campaniile dintre anii 2008–2012) au făcut obiectul unei lucrări de doctorat în care sunt menționate mormintele și inventarul acestora, însă nu este menționat cu exactitate locul unde au fost descoperite bijuteriile, astfel că nu putem știi cu certitudine dacă piesele descoperite, în cazul nostru cerceii, erau piese purtate de către defunct în momentul depunerii sale în mormânt sau au fost depuse ca ofrandă funerară alături de cel decedat. Spre exemplu, M7 este un mormânt de incineraţie cu groapă simplă, ovală, cu ardere la ustrinum. A fost surprinsă doar partea inferioară, conținând multă cenușă și oase calcinate, care au fost împrăștiate pe întreaga suprafaţă a mormântului și prin urmare, apariția unui singur cercel se poate explica și în acest fel. Inventarul este format dintr-un cercel de bronz, un obiect realizat din dinte de animal, probabil un fragment de pandantiv, un străpungător și un as de la Faustina II, datat între 146–175/176108. În M67, un mormânt de inhumaţie deranjat al unui adult, orientat NE-SV, a fost descoperit un inventar format din 3 fragmente de cercei, un bol, 4 cupe, 1 capac, 11 oale, 7 platouri, 1 turibulum și 3 urcioare109. M89, este de asemenea 103 104 105 106 107 108 109 Golubović 2004, 87, ig 5/6. Milovanović 2004, 14. Milovanović 2004, 6. Vágó, Bóna 1976, pl. 25, ig. 4, 5. Ruseva-Slokoska 1991, 126, nr. cat. 56a-b. Bolog 2016, 96–97. Bolog 2016, 178–179. 145 un mormânt de inhumaţie al unui adult, orientat NV-SE. Pe braţul stâng s-a găsit o brăţară din bronz, iar în zona craniului o pereche de cercei110. În M131, care este un mormânt de inhumaţie al unui adult, orientat NE-SV, au fost găsiți un cercel, o piesă de bronz neidentiicată, o cupă și o oală111. M38 este un mormânt de inhumaţie al unui copil, orientarea este V-E. Este păstrată doar partea superioară a scheletului (de la bazin în sus), datorită faptului că groapa acestuia este tăiată de un alt mormânt M24. Inventarul cuprinde câteva bijuterii și obiecte vestimentare cum sunt un inel cu gemă cu reprezentarea unui lekythos, un cercel și două ibule112. Lor li se adaugă un cercel descoperit într-un mormânt de inhumație, în sarcofag de cărămidă, mormânt de copil care face parte dintr-o necropolă poziționată la cca. 350 m vest de limita Coloniei Aurelia (nr. cat. 17). Tip Variantă 1 I 2 3 4 II Fragmente de cercei Nr. cat. 1 5 6 7 10 11 17 12 13 2 3 4 14 15 18 9 16 8 19 20 Sec. II * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * Datare Sec. III Sec. IV * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * Sec. V Material Br Ag Ag Br Br Br Au Br Br Br Br Br Ag Ag Au Br Ag Au Br Br De asemenea, trei exemplare au fost găsite în complexe de locuire, în 110 111 112 Bolog 2016, 183. Bolog 2016, 189. Bolog 2016, 323–324. 146 municipium, în zona termelor sau chiar în praetoriul guvernatorului (nr. cat. 14–16). Despre o pereche de cercei nu este cunoscut exact contextul descoperirii, ei aparținând vechii colecții a muzeului din Alba Iulia (nr. cat. 11), care a fost constituită în special din obiecte provenite din cercetările lui A. Cserni de la inele sec. al XIX-lea și începutul celui următor. Pentru cele două tipuri ilustrate de noi mai sus, datarea se încadrează pe durata existenței provinciei romane, în lipsa unor contexte de descoperire mai bine documentate. Concluzii Dintre cele 20 de piese incluse în studiul nostru, 15 au fost descoperite în necropolele de la Apulum, ca parte a inventarului funerar. Ca obiecte de podoabă, aceste mici bijuterii și-au însoțit stăpânele în Lumea de Dincolo. În lipsa unor analize mai amănunțite și luând în considerare inventarul funerar, considerăm că mormintele au aparținut unor femei sau fete, așa cum este cazul lui M38, sau a mormântului din necropola vestică a Coloniei Aurelia. Între artefactele prezentate mai jos avem șase perechi, prin urmare opt dintre cercei au fost găsiți fără pereche. Dintre aceștia, patru făceau parte din inventarul funerar al unor morminte. În cazul lui M38, prezența unui singur cercel se poate explica prin faptul că mormântul era deranjat de o înmormântare ulterioară, însă trebuie să ținem seama de faptul că atât la Viminacium, Komini și Kolovrat113, Ratiaria114, Serdica115, Augusta Traiana116, Tricciana-Ságvár117, Sopianae118, Intercisa119, dar și pe teritoriul României la Tomis120 și Callatis121, în unele cazuri inventarul mormintelor conținea doar un singur cercel și, prin urmare, explicația ar putea i una care să țină de credințele religioase și, implicit, de ritualul funerar. Această concluzie este întărită de cazul special al unui mormânt de inhumație din necropola de la Ratiaria, unde a fost descoperit un copil, înmormântat în sarcofag de plumb și cu un inventar format dintr-un singur cercel din aur și un vas din argint122. În M7, prezența unui singur artefact poate i explicată Korać, Golubović 2009, 436, G 545; Popović 1999, 80. Ruseva-Slokoska 1991, 105, nr. cat. 4. 115 Ruseva-Slokoska 1991, 105, nr. cat. 6; 107, nr. cat. 11; 120, nr. cat. 41 și 42; 123, nr. cat. 48. 116 Ruseva-Slokoska 1991, 109, nr. cat. 14. 117 Burger 1966, ig. 97/54, 99/72 și 115/267. 118 Fűlep 1984, 84, G33, p. 140, G 60. 119 Vágó, Bóna 1976, 233, pl. 23, G. 1236. 120 Lungu et alii 2012, 35, nr. cat. 16; 37, nr. cat. 23; 40, nr. cat. 33; 41, nr. cat. 39; 42, nr. cat. 40 și 41; 46, nr. cat. 53; 49, nr. cat. 66; 50, nr. cat. 69 și 70; 52, nr. cat. 77; 56, nr. cat. 92; ș.a. 121 Lungu et alii 2012, 47, nr. cat. 57; 56, nr. cat. 93; 57, nr. cat. 94 ș.a. 122 Ruseva-Slokoska 1991, 105, nr. cat. 4. 113 114 147 prin ritul de înmormântare, acesta iind un mormânt de incinerație, perechea piesei noastre poate i pierdută sau topită în cursul ritualului funerar123. În cazul celor trei cercei descoperiți în M67, explicația este una foarte simplă, cele trei fragmente fac parte de fapt din 2 piese. Cele mai multe artefacte se ală în stare fragmentară iind lucrate din bronz, doar cinci sunt realizate din argint și 3 din aur. Acest fapt nu trebuie să ne mire, situația iind în concordanță cu descoperirile din Dacia Superior, unde cele mai multe bijuterii de epocă romană care s-au păstrat până la noi, sunt lucrate din bronz și mai puțin din metale prețioase124. De asemenea, tipologia acestor cercei cunoaște două tipuri obișnuite pentru provinciile danubiene, ambele îmbină elemente caracteristice acestui spațiu – prezente în tipul I, cu elemente caracteristice acestei perioade pentru tot restul Imperiului, așa cum se remarcă prin prezența tipului II. Cât privește prezența în morminte a pieselor singulare, considerăm că aceasta poate i rezultatul unei practici atestată prin mai multe exemple atât în Dacia, cât și în alte provincii. Concluziile care se desprind indică posibilitatea depunerii cercelului ca element de ofrandă, ie de către soția celui decedat, ie de către unul dintre membrii familiei, în vreme ce perechea piesei putea i păstrată de către cei rămași în viață. O altă ipoteză, mult mai simplă, ar i purtarea unui singur cercel de către cei decedați, fapt care ni se pare puțin probabil. Nu este exclus ca pentru mormintele braconate, descoperirea unei singure piese să ie rezultatul acestor practici, însă nu credem că aceasta este o explicație plauzibilă pentru piesele noastre. Pe baza contextului de descoperire și al situațiilor întâlnite în ritualul funerar, o parte dintre ele iind prezentate în cele de mai sus, credem totuși că descoperirile de la Apulum indică practica depunerii unui singur cercel în mormânt. Ipoteza braconajului selectiv ne pare, prin urmare, absurdă și greu de crezut. Un argument local, foarte apropiat de descoperirile noastre, îl reprezintă și recenta descoperire din mormântul izolat alat pe traseul autostrăzii Sebeș – Turda, la cca. 5km sud-vest de Apulum, unde alături de un colier din aur și probabil, un ac de păr, a fost găsit și un singur cercel din aur125. Tipologia cerceilor de epocă romană din catalogul nostru relectă preferința pentru tipul simplu sub formă de verigă în detrimentul celor mai scumpe și mai complicate cum sunt cerceii cu spinul sub formă de S. Așadar, în total, la Apulum au fost descoperiți 20 de cerceii, mult mai puțini decât la Viminacium, Aquincum, Intercisa sau chiar Tomis, suicienți însă Din păcate nu este speciicat dacă cercelul are urme de ardere și, prin urmare, credem că el a fost doar depus în mormânt și nu a însoțit defuncta pe rugul funerar. 124 Hamat 2011. 125 http://alba24.ro/foto-o-noua-descoperire-arheologica-pe-traseul-autostrazii-sebes-turdamormant-roman-si-bijuterii-din-aur-gasite-pe-lotul-1-529894.html, accesat în 1.11.2016. 123 148 pentru a observa importanța deosebită pe care o acordă societatea provincială romană din Dacia bijuteriilor. Catalogul pieselor126: 1. Cercel; necropola din Dealul Furcilor-Podei, M7; bronz; d127=1,7 cm; treilare, prelucrare la cald; cercel întreg, realizat dintr-o singură sârmă circulară în secţiune, cu unul dintre capete răsucit sub forma unei bucle, iar celălalt sub forma unui cârlig; 146–175/176; Bolog 2016, 96, pl. 37; FNI; MNUAI128. 2. Cercel (Pl. II/1); necropola din Dealul Furcilor-Podei, M 67, bronz; d=1,4 cm; treilare, prelucrare la cald; este un fragment de cercel, lucrat dintr-o sârmă subţire circulară în secţiune, cu unul dintre capete răsucit sub forma unei bucle, iar celălalt sub forma unui cârlig și un ornament circular format din spire concentrice; sec. II–III; Bolog 2016, 178, pl. 78, 176; nr. inv. R10688.133; MNUAI. 3. Cercel (Pl. II/1); necropola din Dealul Furcilor-Podei, M 67, bronz; d=1,8 cm; treilare, prelucrare la cald; fragment de cercel, lucrat dintr-o sârmă subţire circulară în secţiune, cu unul dintre capete răsucit sub formă inel buclă, iar celălalt sub forma unui cârlig și un ornament circular format din spire concentrice; sec. II–III; Bolog 2016, 178, pl. 78, 176; nr. inv. R10688.134; MNUAI. 4. Cercel (Pl. II/1); necropola din Dealul Furcilor-Podei, M 67, bronz; d=1,8 cm; treilare, prelucrare la cald; este un fragment de cercel, lucrat dintr-o sârmă subţire circulară în secţiune, cu unul dintre capete răsucit sub formă de buclă care mai păstrează ornamentul șnurat, format din spire concentrice; sec. II–III; Bolog 2016, 178, pl. 78, 176; nr. inv. R10688.134; MNUAI. 5. Cercel; necropola din Dealul Furcilor-Podei, M 89; argint; dmax=0,8 cm; treilare, prelucrare la cald; este un cercel întreg, realizat dintr-o singură sârmă de argint, circulară în secţiune, unul dintre capete este răsucit și formează o buclă, iar celălalt un cârlig; sec. II–III; Bolog 2016, 183, pl. 80; nr. inv. R11041; MNUAI. 6. Cercel; necropola din Dealul Furcilor-Podei, M 89; argint; dmax=0,9 cm; treilare, prelucrare la cald; este un cercel întreg, realizat dintr-o singură sârmă de argint, circulară în secţiune, unul dintre capete este răsucit și formează o buclă, iar celălalt un cârlig; sec. II–III; Bolog 2016, 183, pl. 80; nr. inv. R11041, MNUAI. 7. Cercel; necropola din Dealul Furcilor-Podei, M131; bronz; d-NM; treilare, prelucrare la cald; fragment, realizat dintr-o singură sârmă de bronz, circulară în secţiune, ambele capete sunt răsucite sub forma a două bucle prinse între ele; sec. II–III; Bolog 2016, 189, pl. 82; FNI; MNUAI. 8. Cercel; necropola din Dealul Furcilor-Podei, passim; aur; l129 – 1,8 cm; treilare, prelucrare la cald; fragment realizat dintr-o sârmuliţă subţire din aur, la un capăt are Catalogul pieselor conține detalii despre locul de descoperire, materialul din care a fost confecționată piesa, dimensiunile er, tehnica în care a fost lucrată, o scurtă descriere, datare, bibliograie, nr. inv. și loc de păstrare. 127 Diametru. 128 Muzeul Național al Unirii Alba Iulia. 129 Lungime. 126 149 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. două mărgele hexagonale verzi; sec. II–III; Bolog 2016, 220, pl. 93 și 177, ig. 3; FNI; MNUAI. Cercel (Pl. II/2); necropola din Dealul Furcilor-Podei, M38; bronz; dmax=1,7 cm; treilare, prelucrare la cald; cercel întreg, realizat sub forma de verigă care are pe corp bucle succesive dispuse în pereche pe cinci rânduri, sub forma nodului lui Hercule; prima jum. a sec. al II-lea; Bounegru et alii 2011, 65, nr. cat. 65; Hamat 2011, 60–61; Bolog 2016, 323, pl. 120 și 176; nr. inv. R10824; MNUAI. Cercel (Pl. II/3); vechile colecții MNUAI; bronz; tipar; d – 3,2–3,4 cm; cercel realizat sub formă de verigă cu un capăt ascuțit, iar al doilea sub forma unui cap de animal; sec. II–III; Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 61; sec. II–III; nr. inv. R34166/3417; MNUAI. Cercel (Pl. II/3); vechile colecții MNUAI; bronz; tipar; d – 3,2–3,4 cm; cercel realizat sub formă de verigă cu un capăt ascuțit iar la doilea sub forma unui cap de animal, este perechea celui anterior; sec. II–III; Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 61; nr. inv. R34166/3417; MNUAI. Cercel (Pl. II/4); necropola nordică-Stația de Salvare, M 623; bronz, treilare, prelucrare la cald; d – NM; cercelul este întreg, sub formă de verigă, iind realizat dintr-o sârmă de bronz prelucrată la cald, un capăt este îndoit sub formă de buclă, iar celălalt este îndoit sub formă de cârlig, de verigă atârnă un pandantiv din bronz pe care se mai ală o mărgea de sticlă albastră; sec. II–III; Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 62; nr. inv. R9486; MNUAI. Cercel (Pl. II/4); necropola nordică-Stația de Salvare, M 623; bronz, treilare, prelucrare la cald; L–3,2 cm; cercelul este întreg, sub formă de verigă, iind realizat dintr-o sârmă de bronz prelucrată la cald, un capăt este îndoit sub formă de buclă, iar celălalt este îndoit sub formă de cârlig, de verigă atârnă un pandantiv din bronz pe care se mai ală o mărgea de sticlă albastră, este perechea celui anterior; sec. II–III; Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 62; nr. inv. R9486; MNUAI. Cercel (Pl. II/5); Apulum II-Ravelinul Sf. Francisc de Paola, 2010; argint, treilare, prelucrare la cald; d – 1,5 cm; cercelul este întreg, sub formă de verigă pe care are un ornament rotund creat din ire înfășurate concentric care creează în același timp o buclă, iind realizat dintr-o sârmă de bronz prelucrată la cald, un capăt este îndoit sub formă de buclă, iar celălalt este îndoit sub formă de cârlig; prima jum. a sec. III; Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 63; nr. inv. R10886; MNUAI. Cercel (Pl. II/5); Apulum II-Ravelinul Sf. Francisc de Paola, 2010; argint, treilare, prelucrare la cald; d – 1,5 cm; cercelul este întreg, sub formă de verigă pe care are un ornament rotund creat din ire înfășurate concentric care creează în același timp o buclă, iind realizat dintr-o sârmă de bronz prelucrată la cald, un capăt este îndoit sub formă de buclă, iar celălalt este îndoit sub formă de cârlig, este perechea celui anterior; prima jum. a sec. III; Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 63; nr. inv. R10886; MNUAI. Cercel (Pl. II/6); pretoriul guvernatorului, 1907; argint, treilare, prelucrare la cald; l – 4,3 cm; cercelul este întreg, cu spinul în formă de S și pandantiv format din spire înfășurate pe miezul format din sârmă; sec. II–III; Bounegru et alii 2011, 64, nr. cat. 64; nr. inv. R3188; MNUAI. Cercel (Pl. II/7); necropola vestică a Colonia Aurelia, 2012; aur, treilare, prelucrare 150 la cald; d – 1,1 cm, cercelul este întreg, sub formă de verigă cu capetele înfășurate; sec. II–III, inedit, MNUAI. 18. Cercel (Pl. II/8); M7/SXLI, necropola nordică-Stația de Salvare, 1985; aur, treilare, prelucrare la cald; d – 1,4 cm; cercelul este întreg, sub forma de verigă, iind realizat dintr-o sârmă prelucrată la cald, un capăt este îndoit sub formă de buclă, iar celălalt este îndoit sub formă de cârlig. De verigă atârnă un pandantiv din același material, pe care era o piatră sau o mărgea din sticlă care nu s-a mai păstrat; inedit; MNUAI. 19–20. Cercei; M430, necropola nordică-Stația de Salvare, 1980; bronz, treilare, prelucrare la cald; cercei păstrați fragmentar din care se mai păstrează doar niște simple sârme de bronz care fac imposibilă încadrarea tipologică; inediți; nr. inv. R9487, MNUAI. BIBLIOGRAFIE Alfoldi 1957, R. Alfoldi, Schmucksachen, în Intercisa II (Dunapentele)� Geschichte der Stadt in der Romerzeit, ArchHung, 36. Budapesta, 1957, 399–475. Alicu, Cociș 1988, D. Alicu, S. Cociș, Podoabe romane de la Ulpia Traiana, în Apulum, 25, 1988, 225–246. Alicu et alii 1994, D. Alicu, S. Cociș, C. Ilieș, A. Soroceanu, Small Finds from Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Cluj-Napoca, 1994. Bălăceanu 2006, M. Bălăceanu, Podoabe în Dacia romană, Craiova, 2006. Birley, Green 2006, B. Birley, E. Greenne, he roman jewellery from Vindolanda, în Research Reports, New Series, volume IV, fascicule V: Beads, Intaglios, Finger Rings, Ear-rings& Bracelets, Greenhead, 2006. Bodor, Winkler 1979, A. Bodor, I. Winkler, Un atelier de artizanat la Dierna, în ActaMN, 17, 1979, 141–154. Bolog 2016, A. C. Bolog, Necropola romană de la Apulum, Dealul Furcilor-”Podei” (campaniile 2008–2012)� Teză de doctorat (manuscris), Cluj-Napoca, 2016. Bounegru 2011, G. Bounegru, Roman cemeteries from Apulum� Demarcation and chronology, în Scripta Classica� Radu Ardevan sexagenario dedicate, Cluj-Napoca, 2011, 79–87. 151 Bounegru et alii 2011, G. Bounegru, R. Ciobanu, R. Ota, D. Anghel, Lux, util și estetic Apulum� Podoabe și accesorii vestimentare� Catalog de expoziţie, Alba Iulia, 2011. Burger 1966, Sz. Burger, he late roman cemetery at Ságvár, în ActaArchHung, XVIII, I, 1966, 99–234. Facsády 2007, A. R. Facsády, Aquincumi Fülbevalók, Budapest Régiségei, 40, 2007, 51–70. Facsady 2009, A. R. Facsády, Aquincumi ékszerek� Jewellery in Aquincum, Budapesta, 2009. Florescu, Miclea 1979, R. Florescu, I. Miclea, Tezaure transilvane la Kunsthistorsches Museum din Viena, București, 1979. Fűlep 1984, F. Fűlep, Sopianae� he history of Pécs during the roman era, and the problem of the continuity of the late roman population, Budapesta, 1984. Golubović 2004, S. Golubović, Jewellery and the costume decorations in the cremations graves from Viminacium, în ANODOS, 3, 2004, 1–76. Gramatopol, Crăciunescu 1967, M. Gramatopol, V. Crăciunescu, Les bijoux de la Collection Marie et dr� G� Severeanu du Musee d’Histoire de la ville Bukarest, în Revue Roumaine d’Histoire d’Art, 137–173. Hamat 2011, A. C. Hamat, Podoabe și accesorii vestimentare feminine din Dacia Romană� Cu privire specială la Dacia Superior, Teză de doctorat (manuscris), Timișoara, 2011. Hamat 2011a, A. C. Hamat, Inluenţe elenistice în arta podoabelor din Dacia Romană� Motivul „Nodul lui Hercule”, BHAUT, XIII, 2011, 57–75. Hamat 2012, A. C. Hamat, Podoabe feminine descoperite pe teritoriul Drobetei antice� Podoabe pentru împodobirea capului și a gâtului, în Drobeta, XXII, 2012, 112–145. Hica-Câmpeanu 1997, I. Hica-Câmpeanu, Obiecte de podoabă descoperite în Regiunea Ilișua-Cristeștii Ciceului, în ActaMN, 17, 1997, 653–665. 152 Korać, Golubović 2009, M. Korać, S. Golubović, Viminacium, Više Grobalja, 2, Belgrad, 2009. Laing 1997, J. Laing, Art&Society in Roman Britain, Gloucestershire, 1997. Lungu et alii 2012, V. Lungu, Zaharia Covacef, C. Chera, Bijuterii antice din aur din colecţiile Muzeului de Istorie Naţională și Arheologie Constanţa, Constanţa, 2012. Milovanović 2004, B. Milovanović, Earrings-symbol of feminity of roman ladies of Viminacium, în ANODOS, 3, 2004, 1–19. Milovanović 2007, B. Milovanović 2007, Налази наушница у римским провинцијама на територији Србије, în Archaeology and Science, Special Edition, 1, Belgrad, 2007. Nemeș 1982–1983, E. Nemeș, Podoabe de aur alate în colecţia Muzeului de arheologie Sarmizegetusa, în Sargetia, 16–17, 1982–1983, 237–240. Petronius, Satyricon, Petronius, Satyricon, trad. E. Cizek, București, 2003. Plinius, Naturalis Historia, Plinius, Naturalis Historia, vol. VI, trad. Ioana Costa și Tudor Dinu, București, 2004. Popović 1996, I. Popović, Les bijoux romanins du Musée National de Belgrad, Belgrad, 1996. Popović 1999, I. Popović, Jewelry in the Form of Hercules Symbols in the Central Balkans, în Starinar, 49, 1999, 77–92. Popović 2001, I. Popović, Late roman and early byzantine gold jewelry in National Museum in Belgrad, Belgrad, 2001. Popović 2001a, I. Popović, Bijoux en or e ten argent de IIe–IIIe siecle de la partie Serbie du basin Danubien, în Die Archäologie und Geschichte der Region des Eisernen Tores Zwischen 106– 275 n� Chr� Kolloquium in Drobeta-Turnu Severin, București, 2001, 41–58. 153 Radu 1973, O. Radu, Mormântul sarmatic de la Pădurea Verde Timișoara, jud� Timiș (1969), în MCA, 10, 1973, 147–150. Riha 1990, E. Riha, Der römische Schmuck aus Augst und Kaiseraugust, Augst, 1990. Ruseva-Slokoska 1991, L. Ruseva-Slokoska, Roman Jewellery� A Collection of the National Archeological Museum Soia, Londra, 1991. Seneca, De beneiciis, Seneca, Despre binefaceri� Despre Îngăduinţă, trad. Ioana Costa și O. Gordon, București, 2005. Suetonius, Vitellius, Suetoniu, Vitellius, în Vieţile celor doisprezece Cezari, trad. D. Popescu și C. V. Georoc, București, 2005. Vágó, Bóna 1976, E. Vago, I. Bona, Die Graberfelder von Intercisa I� Der spatromische Sudostfriedhof, Budapesta, 1976. West 1916, L. C. West, Cost of living in roman Egypt, în Chicago Journals, 11, 1916, 293–314. ROMAN EARRINGS DISCOVERED IN APULUM (ALBA IULIA) Abstract Over the time, in the two roman cities Municipium Septimium Apulense and Colonia Aurelia Apulensis located in roman province Dacia, researcher found many special artifacts, among which they were counted also the jewelry and between these, earrings have a special place. In Apulum, a number of 20 artifacts, including six pairs, were found in both systematic and rescue research made in the territory of the two cities and in the necropolises around them. According to the form, type of decoration and the locking system, they were divided into two major types, earrings in a form of a hoop and earrings with the hoop shaped in S form. he chronology of the earrings found here covers the period of 2nd–3rd centuries AD. 154 Pl. I. Necropolele romane de la Apulum/ Roman necropoles from Apulum 155 Pl. II. Cercei de epocă romană descoperiți la Apulum: 1–6 apud Bounegru et alii 2011, 64–65, nr. cat. 61–66; 7, 8 fotograie personală G. Bounegru/ Roman earrings discovered in Apulum: 1–6 ater Bounegru et alii 2011, 64–65, nr� cat� 61–66; 7, 8 personal photo of G� Bounegru